traducere de Gabi Iova
programul de traduceri pentru studenți și masteranzi al CCSDD
În ciuda creșterii cheltuielilor guvernamentale pentru colegii, rezultatele bune ale studenților nu progresează. Un subiect comun în mass media este: Educația are nevoie de mai mulți bani. Întotdeauna. În legătură cu această poveste, un articol recent din Washington Post despre înalta educație ne spune: Spre alarmarea mai multor profesori, aproape fiecare stat a redus finanțarea colegiilor și universităților publice odată cu criza financiară din 2008. Adaptându-se inflației, statele au cheltuit cu 5,7 miliarde $ mai puțin anul trecut decât în 2008 pentru învățământul superior, chiar dacă educau cu mai mult de 800.000 de studenți în plus, conform Asociației Ofițerilor Executivi ai Învățământului Superior de Stat. Articolul și-a limitat câmpul de vedere la finanțarea de stat a colegiilor și universităților publice, dar o perspectivă mai largă dezvăluie o imagine foarte diferită.
Fonduri de finanțare
Din punct de vedere istoric, statele au furnizat cea mai mare parte din buget pentru înalta educație, ,,cu 65% mai mult decât Guvernul federal în medie din 1987 până în 2012”, conform unei analize făcute de Pew Charitable Trusts.
Sprijinul are forme diferite, banii federali mergând în principal spre asistență studenților și proiecte specifice de cercetare, în timp ce fondurile de stat finanțează de obicei operațiunile generale. Dar, după ce Marea Recesiune a început în 2007, deoarece statele se luptau să mențină cheltuielile în concordanță cu veniturile fiscale scăzute, cota federală a crescut până la nivelul în care a depășit ceea ce statele au contribuit.
Analiza Pew
Pe baza analizei Pew, în 2013, cheltuielile federale pentru programele majore de învățământ superior au totalizat 75,6 miliarde de dolari, cheltuielile statului constituind 72,7 miliarde de dolari, iar cheltuielile locale au fost considerabil mai mici la 9,2 miliarde de dolari. Aceste cifre exclud împrumuturile pentru studenți și cheltuielile fiscale legate de învățământul superior.
În timp ce Washington Post atrage atenția asupra reducerilor de stat în valoare totală de 5,7 miliarde de dolari din 2008 până în 2016, nu reușește să dezvăluie cealaltă parte a monedei transmise de programul Pew: Federal -Pel Grant și beneficiile educaționale ale veteranilor ... au crescut cu 13,2 miliarde dolari 8,4 miliarde dolari (225%), respectiv, în termeni reali din 2008 până în 2013. Pe scurt, creșterea cheltuielilor federale a fost mult mai mare decât scăderea cheltuielilor statului.
Examinând imaginea completă, datele de la Biroul de analiză economică al SUA și Departamentul pentru Educație al SUA arată că cheltuielile guvernamentale ajustate la inflație în învățământul superior au crescut cu 23% în 2008 până în 2016, atingând un nivel record de 183 miliarde USD în 2016. Per student în aceeași perioadă, aceste cheltuieli au crescut cu 16% și, de asemenea, au atins o valoare totala de peste 9.000 $ pe student:
Același articol din Washington Post afirmă că ,,educatorii se tem că scăderea cheltuielilor guvernamentale face școlile să-și permită mai greu studenți cu venituri mici și medii”. Totuși, o astfel de finanțare a crescut de fapt cu sume substanțiale.
Având în vedere că numai 37% din cheltuielile pentru învățământul superior sunt utilizate pentru funcțiile care contribuie direct la educația studenților și a publicului larg, finanțarea guvernamentală reprezintă acum 84% din cheltuielile pentru învățământul superior pentru aceste funcții. Acestea includ toate aceste cheltuieli de către instituții publice, private nonprofit și private pentru profit.
Opinii diferinte despre colegiu
Dincolo de chestiunea finanțării guvernamentale, acest articol Post se concentrează asupra punctelor de vedere divergente ale democraților și republicanilor cu privire la învățământul superior. Începe prin citarea lui Frank Antenori, care spune:
De ce merge un copil la universitate în zilele noastre? O mulțime de republicani ar spune că merg acolo pentru a-și spăla creierul și pentru a învăța cum să devină activiști și de fapt, să iasă în lume și să provoace probleme...
Vrei să creezi pe cineva care va contribui, nu un cerșetor. Ieși și genereză venituri; despre asta este vorba.
Pentru a-l contrazice pe Antenori, democratul Steve Farley, un senator de stat din Arizona și candidat pentru guvernator, spune: Guvernul ar trebui să fie condus ca o familie. Ar trebui să-i creștem pe copiii noștri pentru a fi cei mai buni oameni care ei pot fi. Nu ar trebui să îi fabricăm pentru a fi produse care trebuie consumate. Acesta este un defect etic și moral de bază în acest argument, că totul trebuie să aibă o amortizare financiară, astfel încât să putem reduce impozitele pentru frații Koch..
Învățământul public la toate nivelurile este singurul instrument pe care l-am inventat vreodată pentru a le permite oamenilor să se ridice din sărăcie. În Arizona, unul din patru copii trăiește în sărăcie chiar acum. Dacă luați această unealtă nu există speranță pentru viitorul nostru - nici una.
Post precizează cu exactitate că opiniile americanilor cu privire la aceste subiecte s-au împărțit brusc pe linii politice. Un sondaj național din 2017 a întrebat dacă colegiile și universitățile au un efect pozitiv sau negativ asupra modului în care se întâmplă lucrurile în țară. Cu o marjă de eroare de eșantionare cuprinsă între 3 și 4 puncte procentuale, sondajul a constatat că :
● 58% dintre republicani consideră că impactul este negativ
● 72% dintre democrați consideră că impactul este pozitiv.
● partea republicanilor și a cetățenilor republicani care consideră că impactul este negativ a crescut de la 32% în 2010 la 37% în 2015 și 58% în 2017 - o creștere de 26% în doar șapte ani
Post afirmă că ,,întreaga idee a bastioanelor liberale este doar absurdă”, dar această afirmație este contrazisă de un studiu publicat de Econ Journal Watch în 2016. Acest studiu a examinat rapoartele de înregistrare a alegătorilor democrați-democrați în rândul facultăților cinci domenii (Economie, Istorie, Jurnalism / Comunicare, Drept și Psihologie) la 40 de universități de conducere. "A constatat că 54% dintre acești profesori au fost înregistrați fie ca democrați, fie ca republicani și printre aceștia raportul dintre democrați și republicani pentru:
● toți acești profesori erau de 12 la 1
● profesorii de economie erau 4 la 1
● profesorii de drept erau 9 la 1
● profesorii de psihologie erau 17 la 1
● profesorii de jurnalism / comunicare erau 20 la 1
● profesorii de istorie erau 34 la 1
Adevărata valoare a unei diplome
Miezul articolului Post se referă la valoarea învățământului superior, dar este aproape lipsit de fapte care informează această dezbatere. În schimb, acesta prezintă, în principal, opinii diferite cu privire la această problemă, presărat cu jumătăți de adevăruri despre finanțarea guvernamentală și despre date corecte despre costurile colegiului. Deși acesta este un subiect foarte larg, următoarele fapte oferă o imagine de ansamblu asupra acestuia.
În primul rând, nivelurile ridicate ale educației sunt asociate cu caștigurile mari. În 2015, rezidenții din S.U.A., cu vârsta de 25 de ani și mai în vârstă, care aveau doar o diplomă de liceu, aveau cu 56% mai puține câștiguri decât cei cu diplomă de licență. Cu toate acestea, această asociație poate fi cauzată în mare parte de factori care au legătură cu educația, dar nu neapărat cauzate de educație. Persoanele cu înaltă inteligență și disciplină tind să exceleze în educație și să obțină mai mult din ele, dar au și ele tendința de a câștiga mai mulți bani, indiferent de educația lor. Prin urmare, câștigurile mai mari ale gradiilor facultăților pot fi cauzate de factori care depășesc educația.
De asemenea, Princeton University Press tocmai a publicat o carte a lui Bryan Caplan intitulată ,,Cazul împotriva educației: De ce sistemul educațional este o pierdere de timp și bani”. Titlul este surprinzător, având în vedere faptul că Caplan este absolvent al Berkeley, a obținut o diplomă de doctorat la Princeton și este profesor de economie la Universitatea George Mason. Așa cum o descrie, el a fost "în școală" mai bine de 40 de ani. El explică în introducerea cărții:
În mod personal, nu am nici un motiv să critic sistemul de învățământ. Dimpotrivă. Cu toate acestea, o experiență de viață, plus un sfert de secol de lectură și reflecție, mă conving că sistemul nostru educațional este o mare pierdere de timp și bani. Aproape fiecare politician promite să cheltuiască mai mult pentru educație.
El continuă să spună ceea ce știu deja mulți absolvenți ai colegiilor: ,,Elevii tipici pierd mii de ore studiind materiale care nu le ridică productivitatea și nici nu le îmbogățește viața”.
Caplan argumentează că o diplomă este în primul rând valoroasă, deoarece ea - semnalează potențialilor angajatori că absolvenții au anumite niveluri de inteligență, ambiție, dorința de a urma instrucțiunile și capacitatea de a tolera plictiseala, care este un element al multor locuri de muncă. După 20 de ani ca profesor de colegiu, el estimează că cel puțin o treime și - mai mult ca 80% din timpul studenților – este consumat pentru a face o muncă care înseamnă doar "semnalizare", spre deosebire de dobândirea de aptitudini utile.
În anul 2014, profesorul Richard Arum de la Universitatea din New York și asistentul profesorului Josipa Roksa de la Universitatea din Virginia au publicat un studiu care a utilizat evaluarea de învățare colegială pentru a măsura gândirea critică, raționamentul complex și abilitățile de scriere a 1666 studenți care au intrat la Colegii de 4 ani în toamna anului 2005 și au absolvit în primăvara anului 2009. Autorii au constatat că, dacă testul ar fi fost redus la o scară de o sută de puncte, aproximativ o treime din studenți nu s-ar îmbunătăți cu mai mult de un punct în patru ani de facultate.
Pe o scară de la 1 la 10, în niciuna din cele 12 zone testate majoritatea angajatorilor acordă absolvenților colegiilor un rating ridicat pentru gradul de pregătire
Studenții dedică, de asemenea, mult mai puține ore cadrelor universitare decât în anii trecuți. Între anii 1961 și 2003, timpul petrecut de studenții cu normă întreagă pentru activități educaționale, cum ar fi participarea la cursuri și studiile, a scăzut de la aproximativ 40 de ore pe săptămână la 27 . În timpul anului școlar 2005-2006 și 2006-2007, studenții cu normă întreagă la colegii de 4 ani au dedicat o medie de 27-28 ore pe săptămână activităților educaționale. În comparație, au petrecut o medie de 43 de ore pe săptămână pentru petrecerea timpului liber și pentru sport.
O sondaj din 2007 al Asociației Colegiilor Americane și Universităților din 301 de angajatori care angajează persoane cu diplomă de licență și-a evaluat opiniile cu privire la absolvenții recenți din colegiu. Pe o scară de la 1 la 10, într-una din cele 12 zone testate, majoritatea angajatorilor acordă absolvenților colegiilor un grad ridicat ("8", "9" sau "10") pentru nivelul lor de pregătire.
În 2017, Biroul de Responsabilitate al Guvernului SUA a constatat că, în ultimii 20 de ani, un număr tot mai mare de absolvenți de colegiu câștigă salarii pe oră scăzute:
Estimările noastre au arătat că procentul lucrătorilor care au câștigat 12-16 USD pe oră cu grade de colegiu a crescut de la 16% în 1995 la 22% în 2016. O tendință similară a avut loc și în celelalte categorii de salarii mici.
Privind nivelurile recente de colegiu, 43% sunt sub-angajați, potrivit unei analize a datelor recensământului din SUA de către Federal Reserve Bank of New York.
Rata sub-ocupării forței de muncă variază în funcție de ceea ce elevii au ales să studieze. În topul listei se află justiția penală la 76%, politica publică și legea la 66%, artele spectacolului la 66%, timp liber și ospitalitatea la 64%, antropologia la 61%. Vremurile sunt deosebit de grele pentru specializările de antropologie, dat fiind că 48% dintre aceștia dețin o diplomă de absolvent.
Aceste cifre de sub-angajare ar putea determina părinții să-i îndemne pe tinerii săi să își aleagă cu mai multă atenție domeniul lor de studiu, dar o privire asupra altor specializări cu mai puțină sub-ocupație este încă îngrijorătoare: rata sub-ocupării pentru specializările de informatică este de 26%, farmacie 27% 29 la sută, iar jurnalismul 42 %.
Rezumat
O perspectivă largă asupra finanțării și valorii învățământului superior subliniază aceste puncte cheie:
● Reducerea finanțărilor guvernamentale de stat în ultimii ani a fost mai mult decât compensată de majorările guvernului federal.
● Totalul cheltuielilor guvernamentale pentru învățământul superior este la un nivel maxim de peste 9.000 de dolari pe student pe an.
● Finanțarea guvernamentală a învățământului superior reprezintă 84% din totalul cheltuielilor efectuate de școlile publice și private pentru funcțiile care contribuie în mod direct la educația actuală.
●Profesorii din universitățile de top din SUA sunt mult mai probabil democrați decât republicani.
●Atitudinile conservatoare față de învățământul superior au devenit din ce în ce mai negative.
● Oamenii cu mai multă educație câștigă mai mulți bani, dar acest lucru poate fi cauzat în mare parte de abilitățile și trăsăturile persoanei în locul educației.
●Valoarea principală a diplomelor poate fi faptul că acestea servesc ca "semnale" către angajatori, încât absolvenții au caracteristici dezirabile. Aceste caracteristici pot fi inerente oamenilor, nu ca rezultat al educației lor formale.
● O treime din absolvenții colegiului de 4 ani nu își îmbunătățesc măsurabil gândirea critică, raționamentul complex și abilitățile de scris pe parcursul întregii cariere în colegiu.
● Studenții de colegiu pierd cu aproximativ 50% mai mult timp pentru recreere și sport decât pentru activități educative.
● Angajatorii nu evaluează gradul de pregătire pe care colegiile îl oferă studenților pentru un loc de muncă.
Comments