traducere de Irina Elena Bălan
"Globalismul" și "globalizarea" sunt termeni care suferă de lipsa oricărei definiții precise. Termenii sunt folosiți liber de o varietate largă de comentatori pentru a desemna atât lucruri bune, cât și lucruri rele - multe dintre ele fiind opuse unul altuia. Uneori, globalismul înseamnă reducerea barierelor comerciale. Alteori aceasta înseamnă o politică externă agresivă prin organizații internaționale precum NATO. Altfel, aceasta înseamnă sprijinirea unei birocrații globale precum cea a Națiunilor Unite.
Această lipsă de precizie a fost recent prezentată în The New York Times în articolul lui Bret Stephens "În lauda globaliștilor". Stephens însă nu reușește să facă nici o încercare serioasă de a defini globalismul. El susține o încercare de a defini globalismul, dar în cele din urmă, se pare că articolul este doar un mijloc de a se distra pe seama alegătorilor și a rubilor lui Trump, care nu subscriu părerilor lui Stephen, despre care se presupune că sunt cosmopolite.
Stephens ne spune că globalistii doresc să "facă lumea un loc mai bun", ceea ce înseamnă că non-globaliștii nu o fac. Suntem informați că globaliștii apreciază alianțele militare și comerțul liber. Dar, dat fiind faptul că Stephen nu este dispus să definească acești termeni sau să ne spună cum sunt folosite aceste instituții pentru a face lumea "un loc mai bun", suntem încă lăsați să ne întrebăm dacă globalismul este un lucru bun. Atunci când alianțele internaționale sunt folosite pentru a justifica lansarea bombelor asupra civililor sau pentru a transforma Irakul într-un loc marginal / izolat și sigur pentru al-Qaeda, înseamnă oare acesta a face lumea un loc mai bun? Atunci când UE folosește acordurile de "liber schimb" ca mijloc de a zdrobi pe antreprenori sub povara a mii de impozite și reglementări, este aceea de a face lumea un loc mai bun?
Globalismul: Relația între forțele Pro-Market și Anti-Market
Din păcate, nu este nimic nou. Globalismul a fost mult timp un termen foarte abuzat, care include totul, de la scăderea taxelor la războaiele elective. Pentru criticii de dreapta, globalismul trebuie să fie suspect, deoarece atât de mulți politicieni de centru-stânga sunt considerați "globaliști". Bill Clinton, Hillary Clinton și Barack Obama sunt toți considerați globaliști până în măduva oaselor care susțin de asemenea un control guvernamental mai mare al piețelor. În același timp, "globaliștii" au fost, mult atacați de anti-capitaliști. Ei văd globalismul ca fiind mână în mână cu "neoliberalii" care sărăcesc lumea căutând neobosit să răspândească forțele pieței, comerțul liber, sprijinind în același timp ideea unei intervenții mai puțin guvernamentale în viața cotidiană.
Acești critici ai așa-numitului neoliberalism atacă deci organizațiile percepute pe scară largă ca fiind "globalizante", cum ar fi Banca Mondială, FMI și Organizația Mondială a Comerțului. Din păcate, însă, criticii atacă aceste organizații din motive greșite. Aceste organizații globalizate merită să fie criticate, dar nu pentru că ele forțează anumite aspecte ale liberalizării economice care sunt de fapt bune. Acestea ar trebui criticate deoarece acționează în primul rând ca organizații politice care sporesc capacitatea unor state puternice de a intimida și de a manipula politic alte state mai puțin puternice. Această fuziune a comerțului liber, a intervenției militare și a politicii birocratice pusă sub adăpostul "globalismului" sfârșește prin a confunda ireparabil, problema globalismului.
Dar există încă speranță pentru acest termen.
Din punct de vedere istoric, Globalismul este ideologia păcii și a libertății
Istoric, este important să ne amintim că globalizarea este strâns legată de liberalism, ideologia libertății și liberului schimb. Nu este o coincidență faptul că unul dintre cei mai eficienți promotori ai liberalismului din secolul al XIX-lea a fost Richard Cobden, care a luptat neobosit atât împotriva barierelor comerciale, cât și împotriva politicii externe agresive. Cobden are meritul de a fi dus un război ideologic eficient împotriva mercantilismului zilelor sale, care a fost caracterizat de idei naționaliste în care atât succesul economic, cât și securitatea militară erau jocuri cu sumă zero care necesitau instituții guvernamentale extrem de intervenționale. (care necesitau intervenții extreme din partea unor instituții guvernamentale).
Programul lui Cobden, în schimb, era unul al păcii și al liberului schimb, care a fost apoi considerat drept un program de internaționalism / internaționalizare. Thomas Woords notează:
Deși programul lui Cobden ar fi, fără îndoială, stigmatizat în zilele noastre ca fiind "izolaționismul", relațiile economice libere și schimbul cultural cu lumea, cu greu pot fi descrise ca izolare. În zilele lui, de fapt, Cobden a fost numit în mod corespunzător "Omul Internațional". Și asta este într-adevăr ceea ce era. Pacea, liberul schimb și non-intervenția - aceste idei, credea Cobden, nu erau pur și simplu angajamentele ideologice ale unui anumit partid, ci mai degrabă ingredientele necesare pentru progresul și înflorirea civilizației.
S-ar putea spune că Richard Cobden a fost unul dintre primii globaliști europeni adevărați. Cobden a fost susținut și de marele comerciant francez liber și totodată antisocialistul Frederic Bastiat, care a cerut fără echivoc liberul flux de bunuri, denunțând în același timp eforturile instituțiilor guvernamentale de a pune omenirea într-o matriță sau de a impune regimentarea populației.
Astfel, liberalii secolului al XIX-lea, care au sprijinit o mai mare libertate de mișcare atât a muncitorilor și a bunurilor, cât și a politicii externe neintervenționiste, ar putea rîmâne perplecși dacă ar vedea ceea ce astăzi este considerat drept "globalism".
Ni se spune adesea, chiar și de către globaliștii pro-piață, că avem nevoie de organizații internaționale precum World Trade Organization (Organizația Mondială a Comerțului) pentru a ne "asigura" că prevalează liberul schimb. Aceasta a fost întotdeauna o pretenție mai puțin decât convingătoare. După cum a arătat Carmen Dorobăț, nu există dovezi concrete că Organizația Mondială a Comerțului scade cu adevărat barierele comerciale. Libertatea comerțului a crescut mai mult în afara cadrului Organizației Mondiale a Comerțului decât în cadrul acesteia. Tot ceea ce este necesar pentru a profita de avantajele comerțului liber este eliminarea unilaterală a barierelor din calea comerțului.
Între timp, Comisia Europeană ar putea facilita comerțul în cadrul blocului său comercial, dar acționează ca un impediment enorm pentru comerțul cu adevărat liber și global.
Chiar mai rea este politica externă a noilor globaliști care susțin un număr nesfârșit de războaie și intervenții militare pe motive "umanitare". Unele birocrații militare precum NATO, uimitor, sunt considerate organizații "globaliste".
Globalismul politic versus globalismul economic
Dacă dorim să punem capăt acestei confuzii, trebuie să separăm globalizarea politică de globalizarea economică. Când facem acest lucru, descoperim că globalizarea economică este forța unui mare bine în lume, dar globalismul politic este în primul rând un instrument pentru creșterea puterii statelor. În ceea ce privește globalismul economic, putem vedea din nou și din nou că fluxul liber de bunuri și servicii, nestingherit de state, îmbunătățește relațiile internaționale și sporește standardele de trai. Atunci când guvernele s-au alăturat din ce în ce mai mult economiei "globalizate", sărăcia extremă scade, în timp ce sănătatea și bunăstarea cresc. Statele latino-americane care au îmbrățișat economiile comerciale și cele mai libere, de exemplu, au cunoscut o creștere. Acele state care rămân fidele unor economii regimentate, continuă să stagneze. Aceste beneficii, totuși, au fost și pot fi obținute prin mișcări descentralizate și unilaterale către comerțul liber și economiile nesupuse centralizării / reglementării. Nu este necesară nici o birocrație internațională.
Aceasta este globalizarea economică: deschiderea beneficiilor comerțului global, a antreprenoriatului și a investițiilor către o sferă din ce în ce mai mare a umanității.
Între timp, globalizarea politică este un impediment pentru aceste beneficii: globaliștii politici de la Organizația Mondială a Sănătății, de exemplu, își petrec zilele dând rapoarte despre modul în care oamenii nu ar trebui să mănânce carne și cum putem reglementa un astfel de comportament în viitor. Politicienii globaliști fabrică / creează noi scheme de creștere a costului vieții pentru persoanele sărace, în numele prevenirii schimbărilor climatice. Între timp, Banca Mondială emite edicte cu privire la modul de "modernizare" a economiilor prin creșterea veniturilor fiscale - crescând astfel, puterea statului - impunând în același timp noi reglementări.
Este esențial să faci aceste distincții. Globalismul economic aduce bogăție. Globalizarea politică aduce sărăcia.
Globalismul economic este despre restrângerea guvernului. Este vorba de laissez-faire, de a nu se amesteca, de a sta deoparte promovând libertatea de a inova, de a face comerț și de a permite asocierea în mod liber cu ceilalți. Globalismul politic, pe de altă parte, înseamnă controlul, regulile, planificarea centrală și coerciția. Unii observatori neglijenți pot strânge toate acestea împreună și pot declara "globalismul" ca fiind un lucru minunat. Dar când acordăm mai multă atenție detaliilor, lucrurile nu sunt destul de clare.
Ryan McMaken (@ryanmcmaken) este editorul Mises Wire și The Austrian. Ryan are diplomă în economie și științe politice de la Universitatea din Colorado și a fost economist al Colorado Division of Housing ( Diviziei de locuințe din Colorado) din 2009 până în 2014. Este autor al lucrării Commie Cowboys: The Bourgeoisie and the Nation-State in the Western Genre. (Commie Cowboys: burghezia și statul națiunii în genul occidental). Contactați Ryan McMakenTwitter
Comentarios