Ludwig von Mises, Marxismul și manipularea omului (1952)

traducere de Marian Bițuică

Ludwig von Mises a susținut între 23 iunie - 3 iulie 1952 la Biblioteca Publică din San Francisco nouă prelegeri despre erorile fundamentale și concepțiile eronate ale materialismului dialectic și ale teoriei luptei de clasă a lui Marx. Aceste prelegeri au fost reunite în Marxism Unmasked și publicate în 2006 de către Foundation for Economic Education.

Prelegerea 5 „Marxismul și manipularea omului”.

Este surprinzator faptul ca o filosofie ca Marxismul, care ataca intreg sistemul social al lumii civilizate, a ramas atata timp neatacata si necontestata. Karl Marx nu a fost foarte bine cunoscut in timpul vietii sale, iar scrierile sale au ramas practic necunoscute majoritatii contemporanilor sai. De fapt, altii au fost marii socialisti ai timpului său, Ferdinand Lassalle, de exemplu. Celebrele proteste sociale ale lui Lassalle au durat doar un an, el fiind ucis in urma unui duel ca urmare a unor probleme personale, insa acesta fost considerat una din marile personalitati ale epocii sale. Marx, pe de alta parte, a ramas mai mult sau mai putin anonim. Oamenii nici nu i-au aprobat, nici nu i-au contestat invataturile. A murit in 1883. Dupa moartea sa a aparut prima parte a criticii doctrinelor economice ale lui Karl Marx scrisa de Bohn-Bawerk. Si mai tarziu, in 1890, cand ultimul volum din Das Kapital a fost publicat, a aparut de asemenea si partea a doua a acestei critici care a desființat efectiv doctrinele economice ale lui Marx. Cei mai fanatici marxisti au incercat sa reinvie si sa restabileasca aceste doctrine. Insa dupa aceea nu a mai existat practic nici o critica semnificativa a doctrinelor filosofice ale lui Karl Marx.

Doctrinele filosofice ale lui Karl Marx au castigat popularitate deoarece oamenii s-au familiarizat cu termenii si sloganurile acestora, desi acestia le utilizau intr-un sens foarte diferit de cel pe care ele il aveau in sistemul marxist. Aceasta nu este o intamplare. O asemenea simplificare afecteaza orice doctrina. Astfel, darwinismul a devenit cunoscut ca teoria conform careia omul este urmașul maimutei. Din Nietzsche nu a ramas decat termenul de "supraom", unul care a devenit apoi popular in Statele Unite fara a mai avea insă nicio legatura cu Nietzsche. Cu privire la Marx, oamenii cunosteau termenii doctrinelor sale dar ii foloseau in sensul cel mai larg. Luand in considerare toate acestea, ideile marxiste s-au lovit o slaba opozitie, daca s-au lovit vreodata de una.

Unul dintre motivele pentru care doctrina lui Marx a ajuns atata de diliata si simplificata la nivelul opiniei publice poate fi observat, de exemplu, in felul in care Engels a explicat teoria marxista. Sa luam, bunaoara, afirmatia acestuia gravată pe mormantul lui Marx: “ Marx a descoperit legea evolutiei istorice a omenirii, simplul fapt, pana acum ascuns de discursurile ideologice, ca omul trebuie mai intai de toate sa manance, sa bea, sa aiba un adapost si imbracaminte inainte sa poata practica politica, stiintele, arta, religia si altele asemenea.“ Si, totusi, nimeni nu a negat acest lucru. Si daca in aceste conditii cineva se incumeta sa spuna ceva in contra doctrinei marxiste, el poate fi repede apostrifat: “ Cum poti fi atat de prost sa negi ca oamenii au nevoie mai intai sa manance inainte de a fi filosofi“. La fel stau lucrurile si cu teoria fortelor materiale de productie. Nici aici Marx nu a oferit vreo explicatie cu privire la geneza acestora. Materialismul dialectic afirma ca fortele materiale de productie apar - nu se stie cum si de unde - si odata aparute, creaza restul, adica suprastructura.

Opozitia fata de marxism a fost mereu una slaba. Totusi, unii oamenii isi imagineaza ca a existat uneori un conflict acerb intre diferitele biserici si marxism. Astfel ei considera ca marxismul si socialismul sunt incompatibile cu invataturile tuturor bisericilor si sectelor crestine. Afirmatia este falsa. Sa ne gandim la sectele comuniste si la comunitatile monastice initiale care plecau de la interpretare bizara a Bibliei in general, in particular a Faptelor Apostolilor. Nu stim prea multe despre aceste secte comuniste decat ca ele au aparut in Evul Mediu si de asemenea in primii ani ai Reformei. Totusi, acestea s-au aflat de la inceput in conflict cu doctrinele si cultele consacrate ale bisericii. De aceea ar fi absolut gresit sa incriminam biserica crestina pentru ele. Mentionez aceasta pentru a arata ca, cel putin in viziunea unor asemenea grupuri, pe care biserica le considera a fi eretice, nu a existat niciun conflict intre socialism si invataturile bisericii. Tendintele anti-crestine ale predecesorilor socialisti ai lui Karl Marx, cele ale lui Karl Marx insusi, iar apoi cele ale urmasilor lui Karl Marx trebuie intelese mai intai in contextul care a propulsat mai tarziu socialismul modern.

Statele, guvernele și partidele conservatoare s-au plasat intotdeauna in opozitie cu socialismul. Totusi, angajatii guvernelor au avut mereu o opinie favorabila expansiunii puterii guvernamentale. Se poate spune ca exista chiar o boala ocupationala in randul lor, aceea de a fi in favoarea extinderii sferei activitatii guvernamentale. Este vorba de aceasi inclinatie prin intermediul careia guvernele au adoptat socialismul - si multe guverne chiar au adoptat socialismul .

Am scos in evidenta faptul ca cel mai rau lucru care i se poate intampla unui socialist este sa isi vada tara condusa de acei socialisti care nu ii sunt prieteni. Acesta a fost cazul lui Karl Marx si al guvernului prusac. Guvernul prusac nu era impotriva socialismului. Ferdinand Lassalle a atacat partidele liberale ale Prusiei, care in acel moment se aflau intr-un insemnat conflict constitutional cu regii de Hohenzollern in frunte cu Bismarck. Majoritatea prusacilor din acea perioada era impotriva guvernului. Acesta nu putea sa obtina o majoritate in Parlamentul prusac. Guvernul Prusiei din acea vreme era foarte vulnerabil. Regele si prim-ministrul conduceau tara fara suportul Parlamentului si o faceau intr-un mod cu totul ilegitim. Aceasta a fost situatia in primii ani de dupa 1860. Ca o ilustrare a slabiciunii guvernului Prusiei, Bismarck, in memoriile sale, a reprodus o conversatie pe care a avut-o cu regele. Astfel, regele, la auzul afirmatie lui Bismarck despre planul sau de infrange Parlamentul si opozitia liberala, i-a raspuns “ Da, stiu cum se va sfarsi asta. Aici in piata din fata palatului. Prima data te vor executa pe tine, apoi pe mine.“

Regina Victoria (1819-1901), a carei fiica (Victoria, 1840-1901) se maritase cu printul Prusiei, nu a fost incantata de toate aceste schimbari. Ea era convinsa ca familia de Hohenzollern va fi infranta in cele din urma. In acest moment critic, Ferdinand Lassalle, care era liderul miscarii muncitoresti, la vremea aceea o miscare inca neinsemnata, a venit in ajutorul guvernului de Hohenzollern. Lassalle s-a intalnit cu Bismarck si cei doi au pus bazele aplicarii pe scara larga a socialismului. Astfel au introdus ajutoare de stat, cooperative de productie, nationalizare si dreptul de vot pentru toti barbatii. Mai tarziu, Bismarck s-a angajat intr-un adevarat program de legislatie sociala.

E nevoie sa remarcam faptul ca in Prusia, biserica protestanta in calitate de biserica prusaca era la acea vreme o simpla anexa a guvernului, una administrata de membrii cabinetului - ministrul educatiei si culturii. Aici unii din consilierii inferiori ai administratiei se ocupau de problemele bisericesti. In aceste conditii, biserica protestanta functiona ca o biserica de stat, daca nu cumva aceasta a fost astfel incă de la inceputurile sale. Pana in 1817, in Prusia au trait impreuna luterani si calvini. Familia de Hohenzollern era, totusi, impotriva acestei situatii. Luteranii erau majoritari pe teritoriul vechii Prusii, dar in noile teritorii se intalneau ambele grupuri religioase. In ciuda faptului ca majoritatea locuitorilor Prusiei erau luterani, electoratul din Bradenburg a suferit modificari din pricina noii situatii demografice aparute in urma extinderii. Hohenzollernii erau calvini, dar capul bisericii luterane prusace trebuia ales din randurile acestora Atunci, in 1817, sub Frederick Wilhelm al III-lea al Prusiei, cele doua biserici s-au unificat pentru a forma Biserica Unificata Prusaca. Biserica aceasta era, de fapt, o ramura a aparatului guvernamental al tarii.

Din secolul al XVII-lea in Rusia, biserica era un simplu departament al guvernului. Biserica rusa nu era independenta. Nu este de mirare deca ne gandim ca dependenta bisericii de puterea seculara a fost una dintre caracteristicile bisericii rasaritene de la Constantinopol. Capul Imperiului Roman de Rasarit era de fapt superiorul Patriarhului. Acest sistem a fost importat in Rusia, doar ca acolo biserica functiona numai ca o anexa a guvernului. De aceea, daca atacai biserica, atacai si aparatul guvernamental.

A treia tara in care aceasta problema devenise una critica a fost Italia, acolo unde unificarea nationala presupunea abolirea guvernarii seculare a Papei. Pana in a doua parte a secolului al XIX-lea, centrul Italiei a fost condus independent de catre Papa. In 1860, regele Sardiniei a cucerit aceste state. Papa, aflat sub protectia unui detasament al armatei franceze, a pastrat Roma pana in 1860, cand Franta a trebuit sa se retraga pentru a se lupta cu Prusia. Prin urmare, aici a existat un conflict violent intre Biserica Catolica si statul secular italian. Totusi, lupta Bisericii impotriva ideilor marxiste despre religie a diferit de lupta acesteia impotriva programului socialist. Astazi aceasta situatie este complicata si mai mult de faptul ca biserica rusa, Biserica Orientala Ortodoxa, a ajuns se pare la o intelegere cu bolsevicii. Lupta ideologica din Est este in mare parte o lupta intre biserica orientala si biserica occidentală, o continuare a luptei dintre cele doua biserici ce isi are originile cu o mie de ani in urma. Ca urmare, conflictele din aceste tari, intre Rusia si tarile de la vest de Cortina de Fier, sunt foarte complicate. Nu a fost doar o lupta pentru libertate economica impotriva metodelor economice totalitare, ci si o lupta a diverselor nationalitati, a diferitelor grupuri lingvistice. Luati in considerare, de pilda, incercarile prezentului guvern rus de a transforma diversele nationalitati baltice asimilandu-le nationalitatii ruse - o politica inceputa de catre tari - si lupta Poloniei, a Cehoslovaciei, a Ungariei si asa mai departe, impotriva incercarilor bisericii Rusiei de a ii aduce inapoi in ceea ce ei numeau Crezul Oriental. Pentru a intelege toate aceste lupte, trebuie sa fii foarte familiarizat cu nationalitatile si istoria religiilor din aceasta parte a lumii.

In secolele XVI si XVII s-au produs schimbari care au condus la extinderea zonei de influența a Papei. Prin urmare, a existat o Biserica Rusa, o Biserica Ortodoxa si o Biserica Catolica Rusa sau Ucrainiana care recunostea autoritatea Papei. Toate acestea au intreținut impreuna marea lupta religioasa a Estului. Cu toate acestea, nu trebuie să confundam evenimentele petrecute in aceste lupte nationaliste si religioase cu luptele impotriva comunismului. De exemplu, politicienii care lupta impotriva Rusiei in ziua de azi nu luptă in favoarea sistemului economic liber. Ei sunt marxisti, socialisti. Lor le-ar placea probabil un stat totalitar politienesc, însă nu doresc ca acesta sa fie condus de către rusi.

Din acest punct de vedere, se poate spune ca nu exista nici o opozitie veritabila a acestora fata de invataturile marxiste. Pe de alta parte, este important de constientizat ca nu exista intotdeauna o legatura intre anti-marxism, altfel o ideologie absolut generala, si libertatea economica. Iata un exemplu. Unul dintre contemporanii lui Karl Marx care s-a facut remarcat in epoca a fost filosoful Friedrich Albert Lange (1828-1875). Aceasta a scris o faimoasa carte “Istoria marxismului“ considerata mult timp, nu doar in Germania,ci si in tarile vorbitoare de limba engleza, una dintre cele mai bune introduceri in filosofie scrise vreodata. Lange a fost un socialist. Totusi pe langa aceasta lucrare celebra, el a mai publicat o lucrare foarte cunoscuta despre socialism. In aceasta lucrare insa, el nu l-a criticat atat pe Marx, cat mai degraba materialismul istorica al acestuia. Materialismul marxist, considera Lange, reprezinta o forma de materialism cu totul imperfecta deoarece ea considera ca sursa schimbarilor istorice consta in ceva care reprezinta in sine produsul ideilor si gandirii umane.

Este important sa evidentiem, de asemenea, faptul ca acesti critici ai marxismului uneori chiar nu aveau deloc dreptate. Vreau sa subliniez aici doar un singur exemplu. Este o tendinta populara a oricarui anti-marxist sa considere materialismul dialectic si marxismul ca doua lucruri apartinand aceluiasi curent de idei ca si psihanaliza lui Freud. Nu sunt psiholog, dar trebuie sa remarc cat de debusolati trebuie sa fie acesti critici ai marxismului care cred ca materialismul in general si materialismul marxist in special au vreo legatura cu psihanaliza freudiana.

Inainte ca Sigmund Freud (1856-1939) si Josef Breuer (1842-1925), cei care au lansat o noua metoda de gandire, sa inceapa dezvoltarea doctrinelor lor, se presupunea in mod general si necontestat printre specialistii in medicina ca dizabilitatile mentale sunt cauzate de modificari patologice survenite in corpul uman. Daca un om avea ceea ce se numea o boala mentala sau nervoasa, ei cautau un factor somatic prin care sa o explice. Din punctul de vedere al doctorilor care lucreaza cu corpul uman aceasta era singura interpretare posibila. Insa, uneori acestia aveau perfecta dreptate cand spuneau “Nu cunoastem cauza“. Totusi, singura lor metoda era aceea de a cauta o cauza fizica. Se pot da multe exemple. Vreau sa amintesc aici doar de unul. S-a intamplat in 1889, cu doar cativa ani inainte de aparitia primei carti a lui Freud si Breuer. Un eminent om din Franta s-a sinucis. Din motive politice si din cauza religiei sale, s-a pus intrebarea daca acesta avea discernamant. Familia acestuia voia sa demonstreze ca era vorba de o boala psihica. Pentru a demonstra aceasta afirmatie, trebuia ma intai sa se descopere o cauza fizica. Astfel a avut loc o autopsie condusa de doctori eminenti si in final a fost publicat raportul medical: “Am descoperit cateva lucruri in creier“ spuneau ei “si am gasit ceva iesit din comun“. La acel timp se credea ca daca un om nu se manifesta asemeni majoritatii oamenilor si nu are nici un semn de anormalitate pe corp, atunci el trebuie sa se prefacă. Uneori, metoda s-a dovedit a fi nefericita deoarece nu se putea spune despre un om daca se prefacea sau nu decat dupa moartea sa. In aceasta privinta, psihanaliza a adus o mare schimbare. Cazul printului Rudolf al Austriei care s-a sinucis la Mayerling a ridicat, de altfel, probleme similare.

Faimosul prim caz care produs o schimbare de paradigma in medicina a fost cel al unei femei care era paralizata. Totusi, in acord cu vechile conceptii medicale nu s-a putut descoperi nimic in corpul acesteia care sa explice situatia. Cazul a fost documentat insa de Breuer, un om care a urmat sfatul unui poet latin: asteapta noua ani inainte de a iti publica manuscrisul. Breuer se gandea ca originea acestea deficiente nu era una fizica, ci una mentala. Aceasta a condus la schimbare majora in domeniul stiintelor naturii. Asemenea lucru nu se mai intamplase niciodata inainte de el: descoperirea ca factorii mentali, ideile, superstitiile, miturile, ce gandeste un om, ce crede el, toate acestea pot aduce schimbari in corp. Vorbim de un un lucru contestat de toate stiintele naturale pana atunci. Freud la randul sau a fost un om foarte constincios si precaut. El nu a afirmat niciodata “ Am discreditat complet toate vechile doctrine“. Din contra, a spus:

“Poate intr-o zi, dupa mult timp, doctorii vor descoperi ca ideile sunt deja produsul unor factori externi corpului. Psihanaistii nu vor mai fi necesari atunci. Dar pana atunci, trebuie macar admisa valoarea temporara a descoperirilor mele si ale lui Breuer, din punctul de vedere al cunostintelor actuale, si anume ca nu exista nimic care sa confirme teza materialista conform careia fiecare idee si fiecare gand sunt produsul unor factori externi, asa cum urina este un produs al corpului. Psihanaliza este opusa materialismului. Este singura contributie la problema materialismului versus idealism care a rezultat dintr-o cercetare empirica asupra corpului uman. Trebuie sa suportam felul in care unii oameni abuzeaza de psihanaliza. Nu iau apararea acelor psihanalisti care incearca sa explice totul plecand de la anumite porniri institnctuale dintre care cea sexuala este cea mai importanta. Exista o carte scrisa de un francez cu privire la Baudelaire (Charles Baudelaire, 1821-1867). Lui Baudelaire ii placea sa cheltuie multi bani, dar nu castiga prea mult deoarece editorii nu prea i-au cumparat poemele in timpul vietii sale . Totusi, mama acestuia avea bani. Ea se maritase din interes, iar sotul sau ii lasase dupa moartea sa o avere impresionant[. Baudelaire i-a scris mamei sale multe scrisori. Din acesta cauza acest scriitor francez a gasit multe intelesuri ascunse in scrisorile respective. Nu iau apararea acestei initiative. Dar nu cred ca acele scrisori au o alta explicatie mai buna decat faptul ca Baudelaire avea nevoie de bani.“

De altfel, Freud marturisea ca nu stia nimic despre socialism. In aceasta privinta el se deosebeste de Einstein (1879-1955) care declara: “Nu stiu nimic despre economie, dar socialismul mi se pare foarte bun."

Daca urmarim felul in care marxismul s-a transformat in filosofia dominanta a epocii noastre, trebuie sa amintim aici in mod deosebit de positivism si de scoala lui Auguste Comte. Comte era, asemeni lui Karl Marx, socialist. In tinerete, Auguste Comte a fost secretarul lui Saint-Simon. Acesta din urma era totalitarist care dorea ca intreaga lume sa fie condusa de un consiliu de conducere, și care, desigur, credea ca el va fi presedintele acestui consiliu. Potrivit ideilor lui Comte referitoare la istorie, pentru a cunoaste adevarul trebuie să căutăm in trecut. “Dar eu, Auguste Comte, am descoperit deja adevarul. Astfel, nu mai este nevoie de libertate de gandire sau de libertate a presei. Vreau sa conduc si sa organizez in numele acestui adevar intreaga tara.“

Este foarte interesant de urmarit originea anumitor termeni care au ajuns astazi atat de uzuali in limbajul nostru cotidian incat am putea să credem ca ei fost folositi si apartin unor vremuri imemoriale. In franceza, termenii “a organiza“ si “organizator“ nu au fost cunoscuti pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea respectiv inceputul secolului al XIX-lea. Astfel, cu privire la termenul “a organiza“, Balzac (1799-1850) scria “Acesta este un termen napoleonian modern. Inseamna ca tu singur esti dictatorul si a de-a face cu individul uman la fel cum un constructor are a face cu pietrele.“.

Un alt termen nou, “inginerie sociala“ se refera la conceptul de structura sociala. Inginerul social se ocupa de structura sociala si de semenii săi la fel cu maistrul constructor se ocupa de caramizi. Doar gandind in acest fel, bolsevici au eliminat pe toți acesti indivizi care li se pareau nefolositori. In termenul de “inginerie sociala“ avem cuprinsă ideea planificarii, ideea socialismului. Astazi folosim mai multe nume pentru a desemna socialismul. Daca un lucru este popular, atunci limba gaseste multe moduri de a exprima acel lucru. Acesti planificatori spun, in apararea ideilor lor, ca trebuie sa planifici lucrurile, nu trebuie sa le lasi sa se desfasoare in mod “automat”.

Uneori, “automat“ este folosit cu sens metaforic cu privire la lucruri care se intampla in interiorul pietei. Daca stocurile unui produs scad dramatic, atunci pretul acestuia creste “automat“. Dar asta nu inseamna ca acest lucru se intampla in afara constintei umane, in afara cererii si ofertei facute de anumiti oameni. Preturile cresc doar pentru ca oamenii vor sa procure aceste lucruri. Nimic in sistemul economic nu se intampla automat. Totul se intampla doar pentru ca anumiti oameni se comporta intr-un anumit fel si nu in altul.

Planificatorii afirma, de asemenea: “Cum poti fi atat de prost incat sa sustii ideea absentei planificarii?“ Dar nimeni nu sustine absenta oricarui plan. Intrebarea nu este “A planifica sau a nu planifica?“. Intrebarea este “Al cui plan? Planul unui singur dictator? Sau planul mai multor indivizi?“. Toata lumea planifica. Astfel, planifici plecarea la munca. Planifici venirea acasa. Planifici citirea unei carti. Planifici o mie de alte lucruri. Un plan “maret“ insa elimina planurile tuturor celorlalti. Atunci, acest plan este superior. Daca planul “maret“ si planurile individuale vin in conflict, al cui plan este superior? Cine decide? Politia decide! Si ea decide in favoarea “maretui“ plan.

In anii de inceput ai socialismului, unii dintre critici acestuia obisnuiau sa-i invinuiasca pe adepții socialismului de ignoranta cu privire la natura umana. Un om care este nevoit sa subordoneze planului altcuiva nu mai poate fi numit om. Aceastei obiectii, socialistii i-au replicat imediat spunand: “Daca natura umana este impotriva socialismului, atunci natura umana trebuie schimbata“. Karl Kautsky a spus asta cu multi ani in urma, dar nu a oferit detalii. Detaliile au provenit insa de la behaviorism si de la Ivan Pavlov (1849-1936), psihologul mentionat in toate cartile marxistilor. Explicatia a presupus un recurs la reflexul conditionat al lui Pavlov. Pavlov a fost tarist. El si-a condus experimentele in timpul domniei Tarului. In loc de drepturi umane, cainele lui Pavlov avea dreturi canine. Acesta a fost viitorul educatiei.

Filosofia behaviorista trateaza indivizii ca si cum acestia nu au nici idei, nici constiintă. Behaviorismul trateaza fiecare actiune umana ca pe reactiune la un stimul extern. Tot ce tine de natura fizica si fiziologica trebuie sa raspunda anumitor reflexe. Ei spun : “Omul apartine aceluiasi regn ca si animalele. De ce ar trebui el sa fie diferit? Exista anumite reflexe si instincte care imping omul spre anumite scopuri. Anumiti stimuli provoaca anumite reactii“. Ceea ce behavioristii si marxistii nu au sesizat este faptul ca nu poti sa discreditezi o asemenea teorie fara sa accepti in acelasi timp ca individul este legat de toti acesti stimuli. O casnica, de exemplu, pusa in fata pretului unui bun de care are nevoie, reactioneaza diferit la 5$ fata de 6$. Ori tu nu poti desemna stimulii fara sa te referi la ceea ce inseamna ei. Iar ceea ce inseamna ei este in sine o idee. Abordarea behavioristilor ne spune: “ Noi ii vom conditiona pe ceilalti oameni“. Dar cine suntem “noi“? Si cine sunt “ceilalți“? “Astazi“, ne spun ei “oamenii sunt conditionati in multe feluri de capitalism, de istorie, de oamenii buni, de cei rai, de biserica, etc., etc., “.

La aceasta intrebare, marxismul nu ne da alt raspuns decat raspunsul pe care noi il stim deja. Ideea principala a acestei filosofii este aceea ca noi trebuie sa acceptam ce spune Karl Marx deoarece el, fiind inzestrat de catre Providenta si de catre fortele materiale de productie in acest sens , a avut darul si sarcina descoperirii legii evolutiei istorice. Astfel, el stie care este scopul spre care se indreapta intreaga istorie a omenirii. Marxismul ne impinge in cele din urma sa acceptam ideea ca partidul, grupul, elita care i-a invins pe ceilalti prin forta bruta, au de acum rolul de conducatori de drept chemati de fortele materiale de productie sa “conditioneze“ cealalta parte a populatiei. Iata de ce este cu totul absurd ca scoala marxista sa fie numita “liberala“ iar sistemul sau politic sa fie declarat o “democratie a oamenilor“ ori “ adevarata democratie" , etc. La fel de absurd este ca vicepresedintele Statelor Unite (Henry Wallace, 1888-1965) a putut sa declare o data ca :“Noi in Statele Unite avem doar o democratie a drepturilor civile, in ce in Rusia gasim o democratie economica.“

A existat in trecut un autor socialist, apreciat la incepuri mult de catre bolsevici, care a spus ca cel mai puternic om din lume este acelea in favoarea caruia sunt spuse si crezute cele mai mari dintre minciuni. (Ceva asemanator a sustinut si Adolf Hitler.). Ei bine aceasta afirmatie este valabila si pentru filosofia marxista. Rusii au puterea sa spuna :“Suntem o democratie si oamenii nostri sunt fericiti si se bucura de o viata implinită sub regimul nostru“. Iar alte natii par sa fie incapabile sa gaseasca raspunsul potrivit la aceasta idee. Daca s-ar fi gasit raspunsul potrivit, atunci aceasta filosofie nu ar fi atat de populara. Exista oameni care traiesc aici in Statele Unite, bucurandu-se de standardul de viata american, care cred, din aceasta cauza, ca sunt nefericiti din cauza ca nu traiesc in Rusia Sovietica acolo unde, spun ei, exista o societate fara clase in care totul este mai bine decat la noi. Totusi, se pare ca nu este prea placut sa traiesti in Rusia, si asta nu doar din punct de vedere material, dar si din punctul de vedere al libertatii individuale. Totusi, daca ne intrebam: “Cum este posibil ca oamenii sa spuna ca totul este minunat intr-o tara ca Rusia unde, cel mai probabil, nimic nu este minunat“ atunci trebuie sa raspundem: “Deoarece ultimele trei generatii ale noastre nu au fost capabile sa expuna contradictiile si esecurile acestei filosofii a materialismului dialectic“.

Cea mai importanta filosofie a lumii actuale este cea a materialismului dialectic. Potrivit acesteia istoria conduce inevitabil spre socialism. Cartile ce au fost scrise pana acum nu au reusit sa contracareze aceasta teza. Trebuie sa scrieti alte carti. Trebuie sa va ganditi la aceste probleme. Ideile sunt cele care disting omul de animale. Aceasta este calitatea specifica a omului. Dar conform ideilor socialistilor, oportunitatea de a avea idei ar trebui rezervata Biroului Politic (Politburo). Toti ceilalti ar trebui sa urmeze doar ceea ce Biroul Politic le comanda.

Este imposibil de combătut o filosofie impotriva careia nu se lupta pe terenul filosofiei. De altfel, una dintre marile neajunsuri ale gandirii americane - iar America este cea mai insemnata tara din lume in acest caz, deoarece aici, si nu la Moscova, putem rezolva aceasta problema - este aceea ca oamenii sai cred ca toate aceste filosofii, tot ce este apare scris in carti au o importanta minora, in fond ca toate acestea nu conteaza. Ei subestimeaza puterea ideilor. Totusi, nu exista ceva mai important in lume decat ideile. Ideile si nimic altceva vor stabili rezultatul final al acestei lupte. Este o mare greseala sa crezi ca rezultatul acestei batalii va fi stabilit de altceva decat de idei.

Marxistii rusi, asemeni celorlalti marxisti, erau mobilizati de ideea nationalizarii agriculturii. In timp ce aceasta idee era dorita de teoreticieni, muncitorii care lucrau in cadrul fermelor agricole nu doreau nationalizarea acestora. Ei doreau ca marile ferme sa fie impartite in bucati mai mici si distribuite micilor fermieri. Aceasta este ceea ce s-a numit in Rusia “Reforma Agrara“. Revolutionarii rusi doareau sa imparta marile ferme taranilor saraci. Asa se face ca in 1917, Lenin a introdus un noua lozinca : “Faci revolutie cu sloganul zilei“. Prin urmare, in politica agricola bolsevicii au acceptat de la inceput o idee care era opusa marxismului. Abia mai tarziu au inceput acestia nationalizarea micilor ferme. Ei adoptat apoi aceasta idee in toate noile tari pe care le-au preluat sub control politic. Ei au spus aici fiecarui om ca va isi primi propria ferma.

Au inceput acest program in China. In China eiau preluat marile ferme si au abolit dreptul la ipoteca, eliberand toti chiriasii de obligatia platilor catre proprietari. Prin urmare, nu filosofia a fost cea care I-a determinat pe taranii chinezi sa adere la comunism, ci promisiunea primita pentru o viata mai buna. Oamenii au crezut ca isi vor imbunatati conditia daca vor primi niste teren arabil aflat pana atunci in proprietatea oamenilor bogati. Dar nu aceasta este solutia la problema chinezeasca. Sustinatorii acestui program s-au numit reformatori agrari. Ei nu erau marxisti. Ideea distribuirii pamanturilor a fost complet anti-marxista.

Comentarii suplimentare facute de Ludwig von Mises dupa sustinerea prelegerii:

Majoritatile nu sunt evlavioase. „Vocea poporului este vocea lui Dumnezeu” este o veche maximă germană, dar aceasta nu este adevărata. Ideea de a vorbi despre vointa majoritatii se bazează pe faptul că pe termen lung, majoritatea nu va tolera niciodată guvernarea unei minorități; dacă majoritatea nu este mulțumita, va exista mai mult ca sigur o revoluție violentă pentru schimbarea guvernului. Sistemul guvernului reprezentativ nu este unul radical; el reprezinta de fapt o modalitate de a schimba in mod pasnic guvernul; mulți cred că, avand aprobarea oamenilor, vor putea schimba guvernul la următoarele alegeri. Regula majorității nu este un sistem bun, dar este cu siguranta un sistem care asigură pacea socială în țară. Ziarele, publicațiile periodice, cărțile etc., sunt aici formatorii de opinie. Marele progres al epocii moderne este că a condus la o guvernare reprezentativă. Pionierul acestei idei a fost filosoful britanic David Hume [1711–1776], care a subliniat că guvernarea nu este, asa cum credeau unii, bazată pe puterea militară, ci pe opinie, pe opinia majoritatii. Ceea ce este necesar aici este să convingi majoritatea. Aceasta guvernare nu se bazeaza pe faptul că majoritatea are întotdeauna dreptate. Din contra, as spune mai degraba că majoritatea greșeste in mod frecvent. Dar dacă nu doriti să recurgeti la o răsturnare violentă a guvernului și acest lucru este imposibil dacă voi sunteti minoritatea - deoarece dacă voi sunteti minoritatea atunci majoritatea va va răsturna - aveti o singură metodă - să vorbiți cu oamenii, să scrieți, iar si iar să vorbiti cu acestia.