traducere de Luminița Dediu
programul de traduceri al CCSDD pentru studenți și masteranzi
Lumea se află astăzi într-un feroce război al ideologiilor, unul care amintește într-o oarecare măsură de conflictele religioase ale Evului Mediu. Punctele doctrinale aflate în discuție în aceste războaie au devenit astăzi neinteligibile pentru majoritatea dintre noi și razboiul ideologic actual prezintă cateva paradoxuri bizare.
Comuniștii, cei care au pornit războiul, știu precis nu doar care este adversarul lor - capitalismul -ci și care este cauza pe care ei o servesc. Asupra celor două chestiuni, linia de partid este stabilită în cazul lor de sus în jos. Sub amenințarea suferinței, ostracismului, servituții penale, a torturii sau morții aceasta nu permite abateri. Pe de altă parte, cei mai mulți dintre cei care nu acceptă comunismul nu și-au dat seama decât foarte târziu că aici există un război ideologic în desfășurare și că în lăuntrul său nu era posibilă nici liniște, nici conciliere, nici atitudine reciprocă de trăiește-și-lasă-să-trăiască, deoarece comuniștii erau hotărâți de la început să nu permită nimic din toate acestea. Non-comuniștii nu aveau nicio idee că erau angajați într-o luptă pe viață sau pe moarte.
Insă aceasta ne conduce la alte paradoxuri. Non-comuniștii încă nu sunt nici măcar la fel de uniți ca anti-comuniștii. Pentru că există încă un grup influent care spune: "Adevărat, nu ar trebui să permitem rușilor să impună comunismul asupra noastră, dar nici noi nu ar trebui să încercăm să impunem sistemul nostru asupra rușilor. Capitalismul (sau democrația) este probabil cel mai bun sistem pentru noi, tot așa cum sistemul comunist este pentru ei. Dacă ne oprim din a ne înarma împotriva comuniștilor și ne limitam doar la a vorbi împotriva lor, suspiciunile lor se vor dizolva treptat și fiecare dintre noi va putea trăi într-un mod pașnic, în felul său." Această părere persistă, în ciuda inconsistenței sale, mai ales pentru că ea satisface dorința lor simbolică.
Anti-comuniștii dezbinați
În plus, nici măcar anti-comuniștii nu sunt uniți. Toți sunt "împotriva comunismului". Totuși, ei nu au o definiție sau un concept comun al comunismului. Puțini dintre ei își dau seama de faptul că acest comunism este în primul rând o doctrină economică. Cei mai mulți îl consideră un sistem politic sau cultural. Ceea ce ei urăsc, de fapt, la comunism este despotismul, suprimarea totală a libertățîi - politică, religioasă sau artistică; cruzimile, confesiunile forțate, minciună sistematică, spionajul și complotul, campaniile neîncetate de calomnie, existența sau amenințarea agresiunii militare.
Toate aceste lucruri sunt cu adevărat urâte. Dar ceea ce majoritatea anti-comuniștilor încă nu reușesc să vadă este că ele sunt doar consecințele inevitabile ale doctrinei economice fundamentale a comunismului. Acestea sunt ceea ce Karl Marx, scriind despre capitalism, ar numi "suprastructură".De asemenea, anti-comuniștii sunt profund divizați în ideile lor despre sistemul economic pe care l-ar prefera comunismului. Iar când ajung la organizarea economică de bază pe care o propun, socialiștii sunt, de fapt, împreună cu comuniștii împotriva capitalismului.
Aceste diviziuni violente în rândul anti-comuniștilor au condus la idei contradictorii despre buna "strategie" împotriva comunismului. Sunt aceia care cred că "anti-comunismul" este el însuși un motiv suficient pentru a realiza o unitate. Comunismul, spun ei, nu este o doctrină care trebuie să fie disecată, ci o conspirație care trebuie suprimată. Ceea ce trebuie să facem este să dăm drumul comuniștilor - în guvern, în forțele armate, în O.N.U., în școli și colegii - să-i expunem și să ne scăpăm de ei. Orice altceva, afirmă ei, este fie neimportant, fie o deturnare.
Este „Democrația” suficientă?
Există un alt grup care nu este mulțumit să fie doar împotriva comunismului. Ei susțin că oponenții comunismului trebuie să aibă o filosofie comună pozitivă, una în care ideea de "Democrație" este o idee centrală și suficientă. Aceasta a fost în mod substanțial poziția Departamentului de Stat și al Vocii Americii sub conducerea lui Truman. Este poziția părții majoritare a presei americane.
Ce este Democrația?
Acest termen, „democrație” nu rezistă la o analiza serioasă. "Democrația" este unul dintre acele cuvinte destul de vagi, care înseamnă prea multe lucruri în mintea fiecăruia. Acest cuvânt poate fi întins sau comprimat, ca un acordeon, pentru a satisface nevoile controversate ale momentului. In realitate, "Democrația" in calitate de concept unificator nu este, de fapt, cu nimic mai bun decât o simplă evaziune semantică. Pentru unii, înseamnă un sistem politic în care guvernul depinde de voința liberă a poporului, astfel încât acesta poată fi schimbat în mod pașnic ori de câte ori se va schimba voința poporului. Pentru alții, înseamnă un sistem de guvernare liber, în care toată lumea este declarată ca fiind egală; în care o minoritate nu beneficiază de drepturi pe care majoritatea ar trebui să le respecte; în care proprietatea cuiva poate fi confiscată după voință și distribuită celor care nu au niciun drept asupra acestei proprietăți; în care veniturile trebuie să fie egalizate în ciuda inegalităților flagrante de capacitate, efort și contribuție. Acest al doilea sens al democrației conduce în mod inevitabil la sistemul comunist și nu la unul liber.
Prin urmare, "democrația" nu numai că a ajuns să fie un concept atât de vag încât este aproape lipsit de sens; a pierdut aproape toată valoarea sa, inclusiv ca armă semantică. Inamicul a preluat-o și a folosit-o în scopurile sale. Comuniștii numesc propriul lor sistem ( frizand tautologia) o "democrație a poporului" și susțin că democrația capitalistă este o contradicție de termeni.
Chiar dacă conceptul de "Democrație" suferă de o ambiguitate fatală, știm cu siguranță că acest termen se referă în primul rând la un sistem politic. Dar comunismul este în primul rând un sistem economic, al cărui acompaniament politic este în principal o consecință sau o supra-structură. Prin urmare, "democrația" este, în orice caz, o falsă antiteză a comunismului. Este ca și cum am declara că vestul este opusul nordului, sau și mai ambiguu, că frigul este opusul culorii negre.
Communism vs. Capitalism
Adevăratul oponent al comunismului este capitalismul. Comuniștii o știu, dar majoritatea celorlalți nu. Acesta este adevăratul motiv care explica nu doar slăbiciunea ideologică a opoziției față de comunism ci și ineficiența majorități propagandei împotriva acestuia - în special a propagandei oficiale, de până în prezent, a Departamentului de Stat, a Vocii Americii și a guvernelor din vest. Toate acestea au conșiderat "democrația" în antiteză cu comunismul.
Există mai multe motive care stau în spatele acestei reticențe. În primul rând, cuvântul "capitalism" a fost inventat și făcut faimos de către Marx și Engels. EL a fost conceput în mod deliberat ca un cuvânt murdar. El a fost menit să sugereze ceea ce, probabil, semnifică încă pentru majoritatea oamenilor - un sistem dezvoltat de către și pentru capitaliști.
Majoritatea covârșitoare a birocraților din țările occidentale nu crede cu adevărat în principiile de bază ale capitalismului. Libertatea economică pe care acesta o implică este străină de mintea lor. Nu este firesc ca oamenii guvernului să nu creadă în puterea guvernamentală. În plus, ei nu înțeleg cu adevărat cum anume funcționeză capitalismul sau ce măsuri sunt conforme cu acesta. Tendința lor naturală este de a favoriza sistemul guvernării centralizate, unul incompatibil capitalismului. Prin urmare, ei au recurs la programe masive de ajutorare externă, Point Four, Fondul Monetar Internațional ori de ingerință continuă, precum Organizația Națiunilor Unite. Ei nu-și dau seama că aceste măsuri și instituții întârzie sau împiedică, de fapt, libertatea comerțului și fluxul internațional liber al investițiilor private, de care depind de recontrucția reală, creșterea economică și productivitatea.
În cele din urmă, chiar și atunci când un oficial american înțelege și favorizează capitalismul, el este jenat de faptul că cei câțiva dintre cei mai importanți aliați europeni ai USA sunt dependenți de socialism. Prin urmare, el nu îndrăznește să laude capitalismul în mod specific, din teamă de a nu îi face pe aliații săi socialiști să se simtă jigniți.
Ce face libertatea
Este în mare parte efectul conotațiilor inerente ale sloganului "capitalism" faptul că deși milioane de oameni sunt dispuse să moară pentru iluziile comuniste, nimeni nu a fost dispus să moară pentru capitalism. Dar capitalismul nu este decât epitetul marxist al sistemului pieței libere, al întreprinderii private competitive, al sistemului în care fiecare poate să câștige și să păstreze produsul muncii sale - pe scurt, al libertății economice.
Din cauza libertăților și a garanțiilor sale, capitalismul este de departe cel mai productiv sistem posibil. El nu trebuie să-și "dovedească" superioritatea sa față de socialism sau comunism. El s-a dovedit deja de o mie de ori mai eficient pănă acum, dacă criteriul de comparație constă în productivitatea sau libertatea personală. Capitalismul nu este cel mai bun sistem pentru angajatori sau de către cei bogați; este cel mai bun sistem în mod deosebit pentru muncitori și pentru cei săraci. Grație capitalismului, statutul, salariile și bunăstarea muncitorilor s-au îmbunătățit istoric într-o rată și într-o măsură care înainte de Revoluția Industrială ar fi fost considerate incredibile.
Replica la comunism, pe scurt, este capitalismul. Iar odată ce înțelegem acest lucru, problemele "strategiei ideologice" pe care am dezbătut-o confuz pănă acum încep să se rezolve. Noi nu discutăm aici dacă "am vorbit pur și simplu despre noi insine" sau nu. Întrebarea însăși este bazată pe o falsă analogie - analogia procesului, a "părții noastre" versus "partea lor". Această analogie conține în mod inconștient teoria marxistă a conflictului de interese între "clasele" economice - angajatori versus muncitori, bogați versus săraci. Dar odată ce recunoaștem că sistemul capitalist este singurul care poate funcționa cu adevărat, singurul care promovează interesul atât al angajatorilor, cât și al muncitorilor, în timp ce oferă celor săraci posibilitatea de a trăi bine, atunci distincția reală este între cei care înțeleg sistemul și cei care nu.
O altă problemă care se pune este de a ști dacă ar trebui să ne limitam la combaterea comunismului, deoarece acesta reprezintă un complot și o amenințare militară sau dacă putem ignora comunismul, pe motiv că acesta a fost deja suficient expus și ne putem concentra pe combaterea măsurilor socialiste, deoarece există o mult mai reală probabilitate ca acesta din urmă să devină un refugiu al comunismului.
Soluția este simplă. Există un singur răspuns corect dacă adunăm pe 2 cu 2 și un număr infinit de răspunsuri greșite. După ce am arătat că 2 și 2 fac 4, nu trebuie să furnizăm dovada separată că orice alt răspuns este greșit. Comunismul este doar un răspuns greșit la problema socială de bază - deși cea mai gravă și cea mai periculoasă. Socialismul (care propune aceleași măsuri economice de bază ca și comunismul) este doar un alt răspuns greșit. Controlul prețurilor, inflația, keynesianismul, sunt și acestea alte răspunsuri greșite. Ca și în aritmetică, există un număr infinit de astfel de răspunsuri greșite. Dar odată ce am găsit răspunsul corect, putem explica ce este în neregulă cu celelalte soluții din această bază.
În domeniul social și economic, trebuie să ne fondam criticile pe un program pozitiv. Acest program este ameliorarea și purificarea capitalismului.