traducere de Robert Rosulescu
Licență I
Specializarea Filosofie
Facultatea de Științe Sociale
Universitatea din Craiova
Programul de traduceri al CCSDD pentru studenți și masteranzi. În timpurile apuse ale celor trei misiuni europene – imperialismul, colonialismul și orientalismul – savanții au susținut cu tărie existența „filozofiilor” asiatice și, ca o consecință firească, i-au denumit ca „filozofi” pe gânditorii asiatici.
Lumea se putea bucura atunci de asemenea pretenții fanteziste, pentru că timpurile erau imorale, anarhice și nesupuse imperativului științific. Astăzi, cercetarea este mai avansată. Există două probleme majore cu privire la „filozofie” în teoria asiatică.
În primul rând, indiferent cât se străduiește Vestul să promoveze îndoctrinarea, ceea ce numim „filozofie” – fie că vorbim despre un cuvânt, concept sau o școală – în scrierile și sursele istorice ale Indiei, Chinei sau Japoniei, nu exista înaintea pătrunderii europenilor în aceste ținuturi.
În al doilea rând, cei mai mulți istorici sunt de acord cu faptul că „filozofia” a luat naștere ca o școală de gândire greco-elenă, asociată, de obicei, cu numele lui Platon. Școala a devenit, în timp, o mișcare, iar ulterior și-a unit forțele cu Creștinismul, a ponegrit și vânat înțelepții (pentru că cea mai mare înțelepciune se presupunea că îi aparține acum lui Dumnezeu, nu omului) și a spulberat toate școlile concurente. Pe scurt, filozofii au devenit ceea ce, în științele sociale este recunoscut ca sindicat.
Ce are Estul?
Filosofii sunt foarte diferiți de Bodhisattvas, budhha, rishi[1], phirs, imami, ayatollahi, Junzi[2], xianren[3] sau shengren[4] din tradițiile asiatice. Niciunul dintre aceste concepte nu a fost adoptat cu privire la gânditorii vestici, după știința mea și, cu toate acestea, ni se spune constant că există „filozofi” pe tot cuprinsul Asiei. Gândiți-vă. Care este probabilitatea ca acest lucru să fie adevărat? Ce versiune a istoriei învățăm, de fapt?
În ultimii 300 de ani, foarte puțini lingviști, traducători și da, filosofi – printre ei Immanuel Kant și Georg Hegel – au evidențiat faptul că nu există filozofie în China, exact așa cum nu există școli confucianiste sau budiste în Germania. Dar nimănui nu i-a păsat. Germanii nu și-ar denumi niciodată filosofii cu termenul de „shengren”, dar totuși, din partea chinezilor s-a așteptat tot timpul ca denumirea de „filozof” să îi fie aplicată lui Confucius, care este un shengren. Acesta a ajuns să fie un schimb cultural 100% deficitar.
Personal, cred că singurul mod rezonabil de a reprezenta Asia în mod adecvat în istoria culturală, în spiritul creșterii drepturilor universale de proprietate culturală ar fi să ne bazăm pe următoarele puncte:
a). Să folosim numele corecte (aceasta se numește legea reciprocității);
b). În cazul în care puterile imperialiste refuză să recunoască arhetipurile de înțelepciune non-europene, cel puțin ar putea înceta să utilizeze o denumire elenă pentru a cataloga originalitatea chinezească.
Ar putea, în schimb, să utilizeze un vocabular mai neutru, precum „gânditori” sau „savanți”.
Imperialismul academic este încă agresiv
Totuși, majoritatea universitarilor noștri profită imens de pe urma imperialismului cultural – indiferent cât de exagerat și absurd ar părea acest lucru din perspectiva cunoștințelor din epoca noastră. Ca să fim sinceri, apărătorii a ceea ce numim „filozofie chineză” sunt celebrați aproape asemenea cuceritorilor care au repurtat o victorie asupra teritoriului străin. Adesea, sunt promovați și sponsorizați de guvernele Vestului, de Biserică, de instituțiile educaționale și de alți beneficiari (de exemplu, departamentele de „Filozofie Chineză”), al căror scop este să mențină o viziune eurocentrică (vestică, în sens mai general) asupra lumii. Ca să nu mai menționăm că cercetătorii chinezi care ajută Vestul să comprime cultura Chinei beneficiază de anumite avantaje, precum joburi sau salarii.
Este vorba de mai mult decât un dublu standard cultural când Cambridge University Press, în calitatea sa de vechi colaborator al Imperiului Britanic și al colonialismului, încă publică volume despre China utilizând termeni eleni, precum „Filosofie chineză” sau „Introducere în filosofia chineză”. În schimb, Harvard University Press preferă titluri ceva mai neutre, precum „Gândirea în China antică”.
Dar Harvard reprezintă excepția, nu regula. Principalul curent vestic de gândire, și aici includem și publicații de vârf, precum The Economist, The New York Times, Science Magazine și Wall Street Journal au politici lingvistice foarte stricte: evită termenii străini (de câte ori pot) pentru a conferi un aer de claritate articolelor și pentru a le face mai ușor digerabile.
În mod ironic, câteva dintre publicațiile corupte prezentate mai sus își fac un titlu de glorie din faptul că principiile lor despre „scrisul eficient” sunt preluate de la George Orwell – autorul romanului 1984, un manifest centrat pe impactul negativ al știrilor, poliția gândului și statul totalitar.
Putem explica acest fapt și folosind o analogie a rasismului: este ca și cum ai rezerva locuri în autobuz doar pentru albi. Aparent, să cureți nivelurile superioare ale globalizării de termeni și categorii asiatice reprezintă o afacere și o industrie înfloritoare.
Adio pluralismului cultural
Un profesor și un șef de departament de la Harvard, familiarizat cu faptul că tendințele eurocentrice reprezintă durerea de cap a mediului academic mi-a spus odată că filosofii și misionarii „îi pot denumi în ce mod doresc pe gânditorii chinezi”. Totuși, este foarte posibil să le spună „filozofi” sau „sfinți”. De ce? Pentru că așa se câștigă lupta!
Și acum, uitați-vă la modul genial în care Vestul într-adevăr, a câștigat! Pe tot cuprinsul globului, omenii primesc diplome de doctori – care inițial desemnau doctorii în filosofie – chiar dacă filosofia n-are nimic de-a face cu domeniul lor. Puțini știu ce a avut Estul de oferit înainte, și sunt și mai puțini cei cărora le pasă cu adevărat.
Între timp, publicațiile vestice le cer autorilor să-și pregătească „depunerea” materialelor (un nume potrivit pentru genul acesta de prostrație culturală) și să se familiarizeze, astfel, su taxonomiile vestice. Pentru că orice altceva pur și simplu nu merită studiat.
Trăim în secolul 21 și ni se spune că suntem liberi, dar, până acum, nimeni nu a eliberat cultura, iar rezultatul direct este că numele și categoriile străine sunt supuse discriminării într-un mod violent. Categoriile din tradițiile islamice, Hindu sau chineze sunt privite ca o amenințare cu privire la suveranitatea pe care o are Vestul asupra definiției gândirii umane. Am ajuns inclusiv în punctul în care jurnaliștii sau reporterii din Vest realizează sute de rapoarte asupra Chinei fără ca măcar să utilizeze un singur cuvânt chinezesc în ele.
O școală care să le conducă pe toate
Cam aceasta este povestea despre cum școala de filozofie a lui Platon a triumfat asupra gândirii estice și, prin extensie, o poveste despre cum noi toți am ajuns să trăim în anul Domnului 2013, și cum (aproape) toți marii gânditori din lume au fost transformați în „filozofi”. Este ca o schemă gigantică ce perpetuează calitatea de membru al unui club.
Noi, cercetătorii istoriei, suntem servitori ai Vestului, în calitatea acestuia de stăpân al culturii și suntem constrânși în mod deschis să ne conformăm; altfel, vom pieri. Oricum vor sta lucrurile, pentru binele umanității, câțiva dintre noi ar trebui să prețuiască această conștiință a evoluției acestui cras monopol.
Platon mereu a crezut că filosofii ar trebui să conducă. În curând, am putea să ajungem să vedem și dictatura lor.
[1] Termen vedic care desemnează un poet inspirat de imnurile poemelor Vedice.
[2] Termen care desemnează individul autentic.
[3] Termen care desemnează o persoană merituoasă.
[4] Termen care desemnează înțeleptul.
Comentarios