traducere de Ionuț Rancea
Pe 19 septembrie 2019, la cea de-a paisprezecea Gală Anuală Pentru Civilizația Occidentală, ISI (Intercollegiate Studies Institute) i-a decernat lui Sir Roger Scruton premiul „Defender of Western Civilization” ( Apărătorul Civilizației Occidentale). Cu această ocazie Sir Roger a tinut următorul discurs:
"Este o mare onoare să fiu numit „Apărător al Civilizației Occidentale ediția 2019 de către ISI, o organizație de care am fost legat timp îndelungat și a cărei muncă pare a fi din ce în ce mai importantă și mai necesară, nu doar pentru cei tineri, ci și pentru noi, generația mai în vârstă, cei care încercăm să transmitem mai departe lucrurile pe care le știm.
Civilizația vestică a fost agresată pentru că este occidentală. Cuvântul occidental a devenit un termen standard al abuzului pentru atât de mulți oameni din lumea de azi, și în special pentru persoanele care nu au nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă el din punct de vedere istoric, metafizic sau poetic. Civilizația noastră occidentală nu este o obsesie particulară și îngustă a oamenilor care trăiesc întâmplător într-o anumită zonă geografică. Este o moștenire ce se extinde continuu, înglobând constant lucruri noi. Este ceea ce ne-a oferit cunoașterea sufletului omenesc, ceea ce ne-a permis să realizăm nu numai economii remarcabile și minunate moduri de viață în lumea noastră, ci și marile opere de artă, religiile, sistemele juridice și de guvernare, și toate celelalte lucruri care fac posibilă recunoașterea faptului că trăim în această lume, în măsura posibilităților, cu succes.
CE ESTE CIVILIZAȚIA?
Să lăsăm deoparte ideea civilizației occidentale. La urma urmei, depinde încotro te îndrepți pe această planetă, indiferent dacă o vei face spre vest sau spre est. Gândește-te în schimb la ideea de civilizație. Ce înseamnă? Ce este civilizația? Reprezintă cu siguranță o formă de legătură între oameni, nu doar un mod în care un popor înțelege limba, obiceiurile, formele de comportament, ci și modul în care se conectează între ei, ochi în ochi, față către față, în viața de zi cu zi pe care și-o împărtășesc.
La locul de muncă și în comunitate, în cotidian, o percepem ca având o dimensiune obișnuită. Dar ea capătă și o altă valoare pe baza căreia se construiește o înaltă cultură, cu opere de artă, literatură, muzică, arhitectură ș.a. Acestea sunt modalitățile noastre de a schimba lumea, astfel încât să ne simțim ca acasă în orice context social.
Cred că aceasta este trăsătura distinctivă a Civilizației Occidentale, faptul că este o civilizație cuprinzătoare ce oferă în mod constant noi moduri de a ne simți acasă, modalități de a stabili relații interpersonale, ceea ce aduce pace și motivația de a stabili o legătură esențială cu vecinii noștri.
MINȚI ÎNGUSTE
Acum firește că eu însumi am intrat într-o groază de probleme apărând Civilizația Occidentală. Pare o caracteristică ciudată a timpurilor noastre tendința unora de a-l considera ca fiind un fel de bigot cu mintea îngustă pe cel dispus să o apere. Dar oamenii care fac această acuzație sunt adevărații posesori ai unei minți înguste. Sunt oameni care nu văd exact cât de mare și cuprinzătoare a fost și încă este civilizația noastră.
Ni s-a adus, de exemplu, Biblia ebraică, un document antic care perpetuează civilizația Orientului Mijlociu pre-clasic. Aceasta ne oferă o imagine a oamenilor care trăiau în comunitățile tribale, rătăcind prin deșert și așa mai departe.
Am descoperit și am studiat marile epopei ale Romei și ale Greciei, care ne-au învățat diferite limbi – limbi moarte, dar limbi care au pus lumea într-o lumină diferită față de limbile de azi.
Am crescut cu literatura Evului Mediu, o mare parte din aceasta fiind influențată de literatura arabă, desigur. Într-adevăr, toți citeam seara, înainte de culcare poveștile din Nopțile arabe.
Cu cât o privim mai de departe, cu atât vederea moștenirii civilizației noastre devine mai amplă și universală. Astăzi avem tendința de a uita acest fapt. Nu este un testament limitat. În realitate este ceva deschis tuturor tipurilor de inovare, care acceptă întreaga ființă umană ca subiect.
Cu siguranță, eu din această perspectivă am privit-o. M-am bucurat întotdeauna că sunt profesor de științe umaniste, deoarece recunosc că despre ele este vorba. Este vorba despre a fi om și despre toate modurile în care stilul de viață poate fi diversificat și detaliat în lumea în care ne aflăm astăzi.
AL CUI ESTE BIGOTISMUL?
Orice am face, trebuie să luptăm împotriva acestei acuzații că civilizația noastră este oarecum îngustă, dogmatică, îngrozitoare și exclusivistă. Nu este așa. Comparând-o cu ce, în definitiv? Comparând-o cu cea chineză? Suntem oare înguști, îngrozitori și exclusiviști atunci când ne raportăm la marea tradiție confucianistă? Deloc. Am fost educat, la fel ca mulți alții, să acord interes civilizației chineze. Am citit Cugetările confucianiste în traducerea lui Ezra Pound. Cu toții ne-am îndrăgostit de Das Lied von der Erde al lui Mahler, una dintre cele mai mari transpuneri ale poeziei chineze în muzică, în mod cert este ceva mai măreț decât orice am auzit în muzica chineză. Și, iată-ne! Este o părere intolerantă.
Dar să recunoaștem că nu este deloc bigotism. Este o dovadă a unei minți deschise și a unui aspect generos al culturii noastre, faptul că un compozitor ca Mahler și-a putut exprima emoțiile romantice vieneze prin acele poeme singulare, pe care le-a pus pe o muzică atât de frumoasă. Ne-a lăsat la finalul ultimei sale compoziții acea notă incredibilă, care, după cum a descris Benjamin Britten, rămâne imprimată în aer.
De ce suntem nevoiți acum să luăm o poziție defensivă dacă este un fapt foarte clar pentru oricine se află în cunoștință de cauză? Ceea ce numim Civilizație Occidentală este o altă formă de a descrie civilizația ca atare și toate realizările civilizației pe care tinerii trebuie să le cunoască și să și le însușească, pe cât posibil. Mie îmi pare că problema se extinde în mare parte prin invadarea mediului academic și intelectual de către grupurile de activiști care nu-și asumă cunoașterea problemei căreia se opun, dar, totuși, ei își definesc poziția în termenii agendelor politice. Aceste agende politice au în vedere apartenența dimpreună la un grup salvator: ne salvăm pe noi înșine deoarece credem în chestiunile corecte și căutăm pretutindeni acele prezențe otrăvitoare care încearcă să ne înlăture de la deținerea patrimoniului nostru de drept.
Și toate cauzele noi sunt alese pe acest temei. Acestea sunt motivele oamenilor care doresc să simtă că ordinea existentă a lucrurilor îi exclude și, prin urmare, au justificarea de a răsturna acea ordine pentru a ocupa chiar ei un loc în vârful acesteia. Fiind în vârf, vor reorganiza totul astfel încât să curețe toate acele influențe vechi și corupte care ajunseseră la saturație.
Cred că această invazie a activismului politic în mediul universitar și în cel socio-umanist, precum și prezența acestuia pe toate căile de propagare a culturii reprezintă unul dintre marile dezastre ale epocii noastre.
Dar nu trebuia să se petreacă acest fapt. Nu trebuie să acordăm atenție acestor persoane. Nu trebuie să urmărim cu interes acerb talk-show-rile politice televizate, scrisorile de denunțare sau felul în care oamenii au fost hăituiți și alungați din comunitate. Tocmai pentru că suntem părtașii tuturor acestor lucruri, activiștii in cauza au succes. Nu trebuie să ne implicăm. Putem cu ușurință să ne retragem și chiar să ne amuzăm pe seama unor afirmații.
Dacă luăm seama la toată nebunia cu activismul transgender și altele, o mare parte din acestea reprezintă o simplă confuzie din care oamenii doresc să iasă. Mare parte din mânia lor este un fel de strigăt după ajutor. Stați liniștiți și spuneți: există și alte puncte de vedere diferite de al vostru. Este posibil să aveți dreptate, dar nu este singurul aspect în această privință. Haideți să ne așezăm și să discutăm. Haideți să așezăm problema în contextul întregii civilizații și sa stabilim unde poate duce.
A acționa astfel ar fi de-ajuns încât să se potolească starea de tensiune care ne tulbură.
VREMEA CURAJULUI
Eu simt că acum este vremea, în special prin instituții precum ISI, să-i inspirăm din nou în privința curajului și a convingerii pe tinerii care știu că este ceva în neregulă cu această activistă „vânătoare de vrăjitoare” a vechiului curriculum. A sosit vremea, consider eu, ca oameni ca mine și din generația mai veche de profesori să inspire tinerilor curajul de a afirma: iată, aveți o civilizație și o moștenire care vă ajută să înțelegeți aceste lucruri! Cedând activismului de acest fel, care exclude întregul domeniu al cunoașterii umane, nu vă faceți o favoare. Asta nu vă va aduce nimic ceea ce voua va trebuie în lumea în care veți progresa.
Ceea ce trebuie să faceți este să vă angajați într-un dialog, adică exact ceea ce presupune civilizația. Încercați să înțelegeți condiția umană în toată complexitatea ei. Și atunci când oamenii încearcă să radicalizeze și să politizeze programa (planul de studii) și ceea ce se predă și se încurajează prin gândire în universități, nu trebuie să acceptați. Puteți chiar să vă amuzați pe seama lor. Încă este permis, din punct de vedere legal, să râdem de oamenii din țara noastră și din civilizația noastră. Până la urmă, comedia este unul dintre marile daruri ale civilizației. Și cred că depinde de fiecare în parte exersarea acestui dar.
Așadar, mesajul meu final este că nu ar trebui să deznădăjduim în privința Civilizației Occidentale. Doar că ar trebui să fim atenți la recunoașterea faptului că nu discutăm despre ceva limitat, o chestiune a minților înguste denumită Occident. Noi tratăm o chestiune deschisă, generoasă și creativă, numită civilizație"
Sir Roger Scruton a fost unul dintre principalii gânditori conservatori ai generației sale. În cele aproape cincizeci de cărți ale sale, el a analizat profunzimile filosofice ale naturii umane, ale politicii și culturii. A fost profesor de filosofie invitat la Universitatea din Oxford și colaborator principal al Centrului de Etică și Politici Publice. A fost, de asemenea, un colaborator al Societății Regale de Literatură și al Academiei Britanice. În 2016, regina Elisabeta a II-a l-a decorat cu gradul de cavaler (Sir) pe Scruton pentru serviciile aduse „filosofiei, învățământului și educației publice”.
Comments