traducere de Ariana-Melania Bălaşa
CAPITOLUL 3: PROBLEMA EXISTENȚEI DIFERENȚELOR LOCALE ÎN VALOAREA OBIECTIVĂ DE SCHIMB A BANILOR
1. Relația dintre prețuri în diferite locuri
Să ignorăm mai întâi posibilitatea ca mai multe tipuri de bani să fie utilizate simultan și să presupunem că, într-un loc dat, un singur tip de monedă este folosit exclusiv ca mijloc comun de schimb. Problema raporturilor de schimb reciproce ale diferitelor tipuri de bani va face subiectul capitolului următor. În acest capitol, ne vom imagina o epocă geografică izolată, de orice dimensiune, ai cărei locuitori tranzacționează între ei și folosesc un singur bun ca mijloc comun de schimb. În viitorul imediat, nimic nu se va schimba dacă ne imaginăm această regiune formată din mai multe state, ca parte a unui stat mai mare sau ca un anumit stat. Nu va fi necesară, decât într-o etapă ulterioară, informarea cursul raţionamentului nostru privind cele câteva modificări ale formulării generale care ar rezulta diferențe între conceptele juridice privind noţiunea de bani în diferite state.
Am subliniat deja că două bunuri economice, care de altfel au o compoziție similară, nu ar trebui să nu fie considerate ca aparținând aceleiași categorii dacă nu sunt amândouă gata de consum în acelaşi loc. Pare mai convenabil, din mai multe motive, să le considerăm bunuri de categorii diferite, interconectate ca mărfuri de ordin superior și inferior[1]. Doar în cazul monedei este permisă, în anumite condiții, ignorarea factorului geografic. Acest lucru se datorează faptului că utilitateaa banilor, spre deosebire de cea a altor bunuri economice, e până la un anumit punct eliberată de constrângerile distanţei geografice. Sistemul de verificări și compensare, precum și instituțiile similare au tendinţa de a face folosirea banilor mai mult sau mai putin independentă de dificultăţile şi costurile transportului. Ele avut efectul de a permite folosirea aurului stocat în seifurile Băncii Angliei de exemplu, ca mijloc comun de schimb în întreaga lume. Ne putem imagina cu ușurință o organizație monetară care, prin utilizarea exclusivă a bancnotelor sau a metodelor de compensare, ar face posibilă realizarea tuturor transferuri de sume de bani fără ca moneda să-și schimbe locația Dacă, în plus, presupunem că costurile asociate fiecărei tranzacții nu depind de distanța care separă cele două părți contractante și separă fiecare dintre locurile în care moneda se află fizic (este bine cunoscut faptul că această condiție este deja îndeplinită în unele cazuri: de exemplu, pentru costurile serviciilor poștale și mandatelor de plată), atunci este suficient de justificată să ignore diferențele de localizare geografică a monedei. O astfel de ipoteză ar fi imposibil de luat în considerare în cazul altor bunuri economice. Nicio instituție nu ar putea permite consumul cafelei din Brazilia în Europa. Înainte să putem crea bunul de consum „cafea în Europa” din bun de producție „cafea din Brazilia”, este în primul rând necesar să se asocieze cu acest bun de producție bunul complementar care „înseamnă transport".
Dacă eliminăm astfel diferențele privind localizarea geografică a monedei, obţinem următoarea lege pentru raportul de schimb dintre bani şi alte bunuri economice: orice bun economic, gata dea fi consumat (în sensul în care această expresie este de obicei înțeleasă în câmpurile comercial și tehnic) are o valoare subiectivă de utilizare ca bun de consum în locul în care se găseşte si ca bun de producţie unde poate fi adus pentru consum. Aceste aprecieri fac se independent una de cealaltă. Dar, pentru determinarea raportului de schimb între bani și bunuri, ambele sunt la fel de importante. Prețul monetar al oricărei mărfuri, oriunde, sub presupunerea unor schimburi complet gratuite și fără a lua în considerare diferențele rezultate din durata tranzitului, trebuie să fie același cu prețul acelei mărfuri în altă parte, plus sau minus costurile monetare ale transportului.
Prin urmare, nu există nicio dificultate suplimentară în includerea în această formulare a costurilor de transport în valută, sau orice alt factor căruia bancherul sau agentul de bursă îi acordă o mare importanță, de exemplu costurile rezultate dintr-o nouă monedă care se poate dovedi a fi necesară. Toți acești factori, că nu este necesar să enumerăm mai mulţi, au un efect combinat asupra cursului de schimb internațional, ale cărui rezultate trebuie incluse pozitiv sau negativ în calculul nostru. Pentru a evita orice interpretare greșită, este necesar să subliniem din nou în mod explicit că aici luăm în considerare doar cursul de schimb între locurile care utilizează același tip de monedă, faptul că aceleași monede au curs legal sau nu în ambele locuri este absolut irelevant aici. Problemele esențial diferite ale cursului de schimb între două tipuri de monedă diferite nu vor fi studiate decât în capitolul următor.
2 . Presupusele diferențe locale în puterea de cumpărare a banilor
În contradicție cu legea care tocmai a fost enunțată cu privire la relațiile dintre prețuri în diferite locuri, există şi credința populară în variațiile puterii de cumpărare a banilor în funcție de loc. Repetăm afirmând constant că puterea de cumpărare a banilor poate fi, în același moment, diferită pe piețe diferite. Pentru a susține această teorie, prezentăm în continuu date statistice. Sunt puține idei economice care sunt atât de adânc înrădăcinate în mintea profanului ca aceasta. Călătorii au obiceiul de a veni acasă cu ea, adesea ca o informaţie bazată pe observaţia personală.
Puțini dintre oamenii care au venit în Austria din Germania la începutul secolului al XX-lea se îndoiau că valoarea monedei era mai mare în Germania decât în Austria. Faptul că valoarea de schimb obiectiv a aurului se afla la niveluri diferite în funcție de regiunile globului, era un adevăr stabilit, chiar și în literatura economică[2].
Am văzut unde se află eroarea în toate acestea și am putea evita repetițiile inutile. Dacă există o confuzie, este pentru că uităm să luăm în considerare factorul geografic în natura mărfurilor economice, o neglijenţă care provine din concepţia materialistă a problemei economice. Toate presupusele diferențele locale de putere de cumpărare pot fi ușor explicate în acest fel. Nu se poate deduce o diferență în puterea de cumpărare a monedei în Germania și Rusia datorită diferenței de preț a grâului în aceste două țări: grâul din Rusia și grâul din Germania sunt două tipuri diferite de mărfuri. La ce concluzii absurde nu am ajunge, dacă am considera ca aparținându-i aceleiași categorii de mărfuri, din punct de vedere economic, articolele aflate în așteptare în depozitele vamale și articolele identice din punct de vedere tehnic, dar pentru care s-ar fi plătit taxele? Ar trebui apoi să presupunem că puterea de cumpărare a banilor poate varia de la o clădire la alta sau de la un cartier al unui oraș la altul. Nu putem spune că greșesc desigur, dacă afirm că există oameni care preferă să rețină terminologia comercială și cred că este mai bine să distingem mărfurile după simplele lor caracteristici externe. Discuţiile legate de terminologie sunt inutile. Noi nu ne ocupăm de cuvinte, ci de fapte. Dar dacă se folosește această formă de exprimare, după părerea noastră inadecvată, trebuie să fim atenţi, într-un fel sau altul, să ținem seama în mod corespunzător de distincțiile bazate pe diferențele dintre locurile în care mărfurile sunt gata de consumat. Nu este suficient să luăm în considerare pur și simplu costurile de transport, taxele vamale și impozitele indirecte. De exemplu, efectul impozitelor directe, a căror sarcină este în mare măsură transferabilă, ar trebui să fie luat în considerare la calcul.
Ni se pare de preferat să folosim terminologia sugerată mai sus, care subliniază cu mai multă claritate faptul că puterea de cumpărare a banilor tinde să se alinieze la același nivel în întreaga lume și faptul că presupusele sale diferențe sunt aproape întotdeauna explicabile prin diferențele care rezidă în caracteristicile bunurilor oferite și solicitate, astfel încât să rămână doar o mică parte, aproape neglijabilă, care se datorează diferenţelor rezidente în caracteristicile banilor ofertaţi şi ceruti.
Existența acestei tendințe în sine este rareori pusă la îndoială. Dar forța pe care o exercită, prin importanţa sa, este estimată într-un mod variabil. Și vechea propoziție care afirmă că banii caută întotdeauna, ca toate celelalte bunuri, piața pe care se află valoarea este cea mai mare, este prezentată ca fiind eronată. Wieser a spus în acest sens că tranzacțiile monetare implicate în schimb sunt rezultatul tranzacțiilor cu mărfuri. Că ele constituie o mișcare auxiliară, care continuă mai mult decât este necesar pentru a permite mișcarea principală. Cu toate acestea, notează Wieser, comerțul internațional de mărfuri este în prezent foarte scăzut în comparație cu comerțul intern. Echilibrul de preț transmis către planul național este rupt doar de relativ puținele mărfuri ale căror prețuri sunt prețuri mondiale.
În consecință, valoarea banilor transmisă este încă în cea mai mare parte la fel de mare ca înainte. Nici nu va fi vreodată altfel până când o organizare mondială completă nu va locul organizaţiei naţionale de producție și muncă care predomină și astăzi. Și prin urmare va trece mult timp până să apară. În prezent, principalul factor de producție și muncă este încă peste tot supus limitărilor legale naționale. O naţiune adoptă progrese străine în tehnică şi organizare numai în măsura în care caracteristicile sale naţionale o permit. În general, ea nu profită foarte ușor de oportunitățile de muncă în străinătate, în timp ce antreprenorii și angajații se deplasează în interiorul națiunii în număr semnificativ.
Salariile rămân așadar la nivelul național la care au ajuns istoric și cel mai mare cost semnificativ rămâne astfel determinat la nivel național la acest nivel istoric. Același lucru este valabil și pentru majoritatea celorlalte elemente legate de costuri. Practic, valoarea monedei transmise la nivel național formează baza calculelor sociale ulterioare ale costurilor și valorilor. În același timp, contactele internaționale nu sunt încă suficient de puternice pentru a ridica metodele naţionale de producţie la un nivel mondial unic şi pentru a șterge diferențele dintre valorile de schimb ale monedei transmise la nivel național[3]. Este dificil să fim de acord cu acest raționament, care aduce puțin cam mult a o teorie care explică valoarea prin costurile de producție și care cu siguranță nu poate fi conciliată cu principiile teoriei subiective ale valorii. Nimeni nu va dori să susţină că costurile de producție diferă foarte mult de la un loc la altul.
Dar trebuie negat că aceasta are vreo influență asupra prețului mărfurilor și asupra puterii de cumpărare a monedei. Contrariul este clar consecința principiilor teoriei prețurilor și este demonstrat în fiecare zi prin mult prea evident pe piață, pentru a mai fi necesar să se adauge vreo dovadă anume. Consumatorul care caută oferta la cel mai mic preț și producătorul care caută să vândă la cel mai mare preț, ajutat de comportamentul de a elibera preţurile de limitele pieţei locale. Potențialii cumpărători acordă prea puțină atenție costurilor naţionale de producţie când cele din străinătate sunt mai mici. (Și pentru că așa este, producătorul care lucrează cu costuri de producţie mai mari pretinde taxe vamale protectoare.) Cel mai bun exemplu că diferențele de salarii în diferite țări nu pot influența nivelurile dintre prețurile mărfurilor este următoarea: chiar și țările cu salarii mari pot fi prezente pe piețele din țările cu salarii mici. Diferențele locale în prețurile mărfurilor a căror natură este identică din punct de vedere tehnic trebuie explicate, pe de o parte, prin diferențele de cost necesare pregătirii lor pentru consum (cheltuieli referitoare la costurile de transport, costurile de vânzare cu amănuntul etc.) și pe de altă parte de obstacolele fizice și juridice care restricționează mobilitatea bunurilor și a persoanelor.
3. Presupusele diferențe locale în ceea ce privește costul vieții
Există o anumită legătură între afirmarea diferențelor locale în puterea de cumpărare a banilor și credința predominantă în existenţa unor diferenţe locale în ceea ce priveşte costul vieţii. Credem că se poate „trăi” mai bine unele locuri. Putem presupune că cele două afirmații înseamnă același lucru și că nu există o diferență între a spune, pe de o parte, că coroana austriacă „valora” în 1913 mai puțin decât cei 85 pfennigi corespunzând valorii sale în aur, iar pe de altă parte că „viața” era mai scumpă în Austria decât în Germania. Dar nu este adevarat. Cele două propuneri nu sunt în niciun caz identice. Opinia că viața este mai scumpă într-un loc decât în altul, nu implică în niciun fel afirmaţia că puterea de cumpărare a banilor e diferită. Chiar și în egalitatea perfectă a raportului de schimb între bani și alte bunuri economice se poate întâmpla ca, pentru un individ, să fie nevoie de costuri inegale pentru a produce același nivel de satisfacție în două locuri diferite. Acest lucru este mai ales posibil atunci când viața într-un anumit loc trezește dorințe de care același individ nu ar fi fost conștient în altă parte. Aceste dorințe pot fi de natură socială sau fizică. Astfel, englezul claselor bogate este capabil să trăiască ieftin pe continent pentru că este obligat să îndeplinească o serie de obligaţii sociale în ţară care nu există în străinătate. La fel, a locui într-un oraș mare este mai scump decât a locui în mediul rural, chiar dacă numai pentru că proximitatea imediată a orașului cu atât de multe posibilități de divertisment, stimulează dorințe și generează cerințe care nu sunt cunoscute în provincie. Cei care merg adesea la teatru, concerte, expoziții de artă și alte locuri de distracţie similare, cheltuiesc în mod natural mai mulți bani decât cei care trăiesc în alte circumstanțe altundeva, a dar trebuie să se descurce fără aceste placeri. Același lucru este valabil și pentru dorințele fizice ale oamenilor. În regiunile tropicale, europenii trebuie să ia o serie întreagă de măsuri de precauție pentru a-şi proteja sănătatea, măsuri care nu ar fi necesare în zonele temperate. Toate dorințele a căror origine depind de circumstanțele locale cer pentru satisfacerea lor set de bunuri care altfel ar fi folosit pentru a-şi satisface alte nevoi. Prin urmare, se diminuează gradul de satisfactie pe care il poate aduce. Astfel, afirmația că costul vieții diferă între localități înseamnă doar că același individ nu poate obţine în locuri diferite acelaşi grad de satisfacţie cu un anumit set de bunuri. Noi tocmai am oferit un motiv explicativ pentru acest fenomen. Dar, în afară de asta, credința că există diferențe locale în ceea ce privește costul vieții sunt susținute și prin referire la diferențele locale de putere financiară cumpărând valută. Ar fi posibil să se demonstreze caracterul incorect al acestei idei. Nu este mai corect să vorbim de o diferență între puterea de cumpărare a monedei Germaniei și cea a Austriei, cum nu este ar fi justificat să vorbim despre diferențele de prețuri practicate de hotelurile din vârfuri și din văile Alpilor şi să concluzionăm că valoarea obiectivă de schimb a banilor este diferită în cele două cazuri și să afirmăm că puterea de cumpărare a banilor variază invers cu distanţa față de nivelul mării. Puterea de cumpărare a banilor este aceeași peste tot: doar bunurile oferite nu sunt la fel. Ele diferite printr-o caracteristică importantă din punct de vedere economic: poziţia în spaţiu a locului în care sunt gata să fi consumate.
Dar deși raporturile de schimb dintre bani și bunurile economice a căror compoziție e perfect similară, într-o zonă de piață unitară în care este utilizat același tip de monedă, sunt egale în orice moment, și deși toate excepțiile aparente pot fi urmărite în diferențele de localizare dintre aceste bunuri, este totuși adevărat că diferențele de preț cauzate de amplasarea geografică a bunurilor (și, prin urmare, prin caracteristicile lor economice) pot constitui, în anumite circumstanțe, o justificare subiectivă a afirmației că există diferențe în ceea ce privește costul vieții. Unul care se predă de bunăvoie în Karlsbad din motive de sănătate ar fi greșit să deducem din prețul ridicat al locuințelor și alimentelor că el ar fi imposibil să obțină la fel de multă plăcere din aceeași sumă de bani în Karlsbad ca în altă parte, și că viața acolo este deci mai scumpă. Această concluzie nu ține cont de diferența de calitate a mărfurilor ale căror preţuri le comparăm. Din cauza acestei diferențe de calitate, tocmai pentru că are valoare pentru el, călătorul vine la Karlsbad. Dacă trebuie să plătească mai mult în Karlsbad pentru aceelași număr de satisfacții, este datorită faptului ca plătind pentru ele plăteşte şi preţul pentru a le putea avea in imediata apropiere a unei surse medicale. Situaţia este diferită pentru omul de afaceri, muncitorul și funcționarul public care sunt pur și simplu atașați de Karlsbad prin profesia lor. Apropierea apelor nu contează în ceea ce privește satisfacerea acestor dorințe: deoarece nu obțin satisfacții suplimentare din ele, se pare că, pentru a le face să plătească mai mult, din cauza acestor ape, toate bunurile şi serviciile pe care doresc să le cumpere, este de a reduce posibilităţile de entertainement de care altfel s-ar putea bucura. Dacă își compară nivelul de trai cu cel pe care l-ar putea avea în alt oraș cu aceleași cheltuieli, vor ajunge la concluzia că viața este de fapt, mai scumpă la spa decât în altă parte. Ei își vor muta apoi activitatea în stațiunea scumpă dacă vor crede că pot primi acolo un venit monetar suficient de mare pentru a-şi asigura un nivel de trai comparabil cu cel din alte locuri. Totuși, comparând standardele de satisfacție pe care le-ar putea obține, ei vor uita avantajul de a-și putea satisface dorințele chiar în spa, deoarece nu are nicio valoare în ochii lor. Orice tip de salariu va fi așadar, în ipotezele de mobilitate deplină, mai mare în stațiune decât în alte locuri mai ieftine. Acest lucru este cunoscut în general pentru salariile contractuale, dar este valabil si pentru salariile funcţionarilor publici. Guvernul plătește o primă specială angajațiilor care trebuie să-și îndeplinească misiunea în locuri „scumpe”, pentru a-i pune pe picior de egalitate cu funcţionarii publici care pot locui în regiuni mai ieftine. Și muncitorii trebuie să fie compensați cu salarii mai mari din cauza costului vieții.
Aceasta este și explicația pentru sintagma „este mai scump să trăiești în Austria decât în Germania”, o expresie care înseamnă ceva, chiar dacă nu există nicio diferență între puterea de cumpărare a monedelor în ambele țări. Diferențele de preț dintre cele două zone nu se referă la bunuri de aceeași natură.
Lucrurile care se presupune că sunt bunuri identice diferă de fapt într-un punct esențial: sunt disponibile pentru consum în diferite locuri. Cauzele fizice pe de o parte, cauzele sociale pe de altă parte, acordă acestei distincţii o importanţă decisivă în determinarea preţurilor. Cel care evaluează oportunitatea de a lucra în Austria ca austriac printre austrieci, care a fost crescut cu muncă și își câștigă existența în Austria și nu poate trăi în altă parte din cauza dificultăților de limbă, a obiceiurilor naționale, condiţiile economice etc., ar fi totuşi greşit să concluzioneze, prin compararea preţurilor mărfurilor din țară și în străinătate, că viața este mai scumpă acasă. Nu ar trebui să uite acea parte din fiecare preț pe care îl plătește care este pentru privilegiul de a putea satisface nevoile cuiva în Austria. Un rentier independent fiind liber să-şi aleagă domiciliul, este în măsură să decidă dacă preferă sau nu o viață aparent satisfăcătoare în țara natală, printre semeni, la o viață cu aparent un număr mai mare de satisfacții, într-o țară străină, printre străini. Majoritatea oamenilor nu fac de fapt o astfel de alegere: pentru ei, a rămâne acasă este o chestiune de necesitate, emigrarea o imposibilitate.
Pentru a recapitula: relația de schimb care există între mărfuri și bani este peste tot aceeași.
Dar oamenii și dorințele lor nu sunt identice peste tot, nici mărfurile. Numai dacă aceste distincţii sunt ignorate se poate vorbi de diferențe în puterea de cumpărare a banilor în funcție de loc, sau de a spune că viața este mai scumpă într-un loc decât în altul.
Комментарии